Viaţa lui Isus şi serviciul său divin

Isus îl învaţă pe Nicodim

ÎN TIMP ce asistă la Paştele din anul 30, Isus efectuează nişte semne sau miracole remarcabile. Miracolele sale îi determină pe mulţi oameni să-şi pună încrederea în el şi îl impresionează chiar pe Nicodim, un membru al Sanhedrinului, care este Curtea supremă a evreilor. Nicodim vrea să afle mai multe de la el, drept pentru care merge să-l viziteze pe Isus. Pentru aceasta, el profită de întunericul nopţii, fără îndoială fiindcă se teme să nu-i scadă prestigiul în faţa celorlalţi conducători iudei, în caz că l-ar vedea cineva.

„Rabbi“, spune el, „noi ştim că ai venit ca învăţător de la Dumnezeu; fiindcă nimeni nu poate efectua aceste semne pe care le efectuezi tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.“ Drept răspuns, Isus îi spune lui Nicodim că pentru a intra în regatul lui Dumnezeu trebuie ca cineva să fie „născut din nou“.

Dar cum poate cineva să fie „născut din nou“? „El nu poate să intre pentru a doua oară în uterul mamei sale şi să se nască, nu-i aşa?“, întrebă Nicodim.

Nu, nu asta înseamnă să fi născut din nou. Isus îi explică: „Dacă cineva nu se naşte din apă şi din spirit, nu poate intra în regatul lui Dumnezeu.“ Cînd Isus a fost botezat şi spiritul sfînt a coborît asupra lui, atunci el a fost născut „din apă şi din spirit“. Această acţiune divină a fost susţinută printr-o declaraţie care s-a auzit din ceruri: „Acesta este Fiul meu cel iubit pe care l-am aprobat.“ În acest fel, Dumnezeu a făcut cunoscut faptul că el născuse un fiu spiritual care avea perspectiva de a intra în regatul cerurilor. Mai tîrziu, la sărbătoarea Zilei a cincizecea a anului 33, alţi discipoli botezaţi au primit spiritul sfînt şi, în acest fel, ei au fost născuţi din nou ca fii spirituali ai lui Dumnezeu.

Dar misiunea pe care o are Fiul lui Dumnezeu, în calitatea sa de om, este vitală. Isus a adăugat: „După cum Moise a înălţat şarpele în pustietate, tot aşa trebuie să fie înălţat Fiul omului, pentru ca oricine crede în el să aibă viaţă eternă.“ Într-adevăr, aşa cum israeliţii muşcaţi de şerpii veninoşi trebuia să-şi fixeze privirile asupra şarpelui de aramă pentru a fi salvaţi, în acelaşi fel, toţi oamenii trebuie să exercite credinţă în Fiul lui Dumnezeu, pentru a fi eliberaţi de moarte.

Punînd accentul pe iubirea pe care Iehova a manifestat-o în acest mod, Isus îi spune apoi lui Nicodim: „Căci atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, încît l-a dat pe Fiul său unic-născut, pentru ca oricine exercită credinţă în el să nu fie distrus, ci să aibă viaţă veşnică.“ În acest fel, în Ierusalim, cu exact şase luni după începerea serviciului său sacru, Isus dezvăluie cu claritate că el este instrumentul pe care-l utilizează Dumnezeu pentru salvarea omenirii. Ioan 2:23—Ioan 3:21; Matei 3:16, 17; Fapte 2:1–4; Numere 21:9.

◆ Ce l-a determinat pe Nicodim să îl viziteze pe Isus, şi de ce a venit el în timpul nopţii?

◆ Ce înseamnă a fi „născut din nou“?

◆ Cum a ilustrat Isus rolul său în salvarea noastră?