De ce se vorbeşte atît de mult despre Armaghedon?

„M-am referit la profeţii voştri ai Vechiului Testament şi la semnele care prevestesc Armaghedonul şi mă întreb dacă nu cumva sîntem generaţia în care va avea loc acesta.“ — Ronald W. Reagan, preşedintele S.U.A., 18 octombrie 1983.

„Astăzi Apocalipsul nu mai este doar o alegorie biblică, ci a devenit o posibilitate reală. Niciodată omenirea nu s-a aflat ca astăzi pe muchie de cuţit oscilînd între catastrofă şi supravieţuire.“ — Javier Perez de Cuellar, secretar general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, 8 iunie 1982.

„ARMAGHEDONUL“ a devenit subiectul de discuţie al lumii întregi. Acest cuvînt cu rezonanţă ameninţătoare se face auzit din ce în ce mai mult de pe buzele clericilor, politicienilor, oamenilor de stat, comandanţilor militari, oamenilor de ştiinţă şi chiar ale economiştilor. Numai în Statele Unite, cuvîntul Armaghedon îl întîlneşti în titlurile a cel puţin 15 cărţi apărute în 1983. El a devenit subiectul a numeroase alte cărţi, dintre care unele s-au vîndut în milioane de exemplare.

Ar putea să pară ciudat că acest cuvînt a cîştigat o atît de mare popularitate în zilele noastre. De fapt, conform documentelor de care dispunem astăzi, Biblia este aceea care l-a întrebuinţat pentru întîia oară (şi nici ea nu-l foloseşte decît o singură dată în Apocalips 16:16). Totuşi circulaţia acestui cuvînt nu s-a limitat doar la domeniul religios. În secolul al XIX-lea, cuvîntul Armaghedon a început să fie folosit şi în sens laic. Dar abia la începutul secolului al XX-lea „Armaghedonul“ a devenit sinonim cu „orice mare măcel“ sau „conflict final“.

De atunci cuvîntul Armaghedon a pătruns treptat în vocabularul celor mai diferite categorii de oameni, fiecare dintre acestea nuanţîndu-i în mod diferit sensul. De pildă, în 1912, pe cînd participa la campania electorală pentru a obţine investitura la un nou mandat de preşedinte al Statelor Unite, Theodore Roosevelt a dat cuvîntului o interpretare politică. El s-a lăudat astfel: „Cu o inimă neşovăitoare şi cu privirea scrutătoare, sîntem în pragul Armaghedonului şi ne luptăm pentru Domnul.“ Dar în treacăt fie zis, lucrul acesta nu l-a împiedicat să piardă bătălia electorală.

În zilele noastre Armaghedonul a devenit un frecvent subiect de discuţie, mai degrabă din cauza fricii: frica de o conflagraţie nucleară generalizată, frica de o lungă iarnă nucleară pe care ar antrena-o aceasta, frica de un război în Orientul Mijlociu sau de o bruscă prăbuşire a structurii economice mondiale. Nu este de mirare, aşadar, că termenul Armaghedon îşi face apariţia chiar şi în cele mai neaşteptate locuri. Martore sînt aceste două exemple:

◆ Un film artistic Japonez de lung metraj intitulat „Armaghedonul în Kichijoji“ înfăţişează personaje de desene animate care reprezintă binele şi răul într-o bătălie finală.

◆ Aşteptata reapariţie a cometei Halley în 1986 a determinat ziarul german Frankfurter Neue Presse să spună că, pentru cei superstiţioşi aceasta ar putea „însemna prevestirea Armaghedonului“.

Dar nici una dintre aceste supoziţii nu constituie adevăratul Armaghedon. Astăzi se aude însă un alt glas care anunţă Armaghedonul, şi anume un glas care creşte în intensitate şi iese din piepturile a peste două milioane şi jumătate de oameni. L-aţi auzit vreodată? Ascultînd acest glas veţi putea afla nu numai ce nu este Armaghedonul, ci, lucru şi mai important, anume ce este el în realitate.