Epoca actuală a disperării

„AŞ FI fericit să văd în timpul vieţii mele o pace mondială, dar ştiu că o asemenea dorinţă nu e decît o simplă fantezie, deoarece există atît de multă ură în lume.“ Aceasta e opinia unui tînăr elev de liceu. Gîndiţi la fel? Vi se pare deznădăjduită situaţia lumii?

O asemenea sumbră concepţie nu este lipsită de temei. Stările lumii sînt critice din multe puncte de vedere. Însăşi existenţa omenirii este ameninţată. Aerul, hrana şi apa pe care ni le oferă planeta sînt poluate într-un ritm alarmant. Situaţia economică se înrăutăţeşte iar criminalitatea atinge cote ameţitoare, ţinîndu-i pe mulţi într-o stare de continuă teamă cu privire la viaţa şi la bunurile lor. Neliniştea şi tensiunea din lume sînt fără precedent.

Dar şi mai tulburătoare este ameninţarea cu distrugerea nucleară. Această primejdie acoperă ca un giulgiu funebru pămîntul, în timp ce războaiele şi insurecţiile continuă fără nici un semn de încetare. Dînd expresie disperării multora, un alt elev a spus: „Se pare că individul nu poate face practic absolut nimic cu privire la problema războiului nuclear.“

Dar chiar dacă ar putea fi prevenită o distrugere nucleară, totuşi existenţa omului pe pămînt este pusă în pericol de înseşi masele enorme ale omenirii. „Populaţie globului creşte în mod implacabil şi într-un ritm atît de rapid încît pe la anul 2000 — peste numai cincisprezece ani — lumea, cu miliardele ei în plus, va fi incapabilă să asigure în mod corespunzător hrana şi energia necesară, fără să mai vorbim de locuri de muncă, de locuinţe şi de problemele de sănătate“, afirmă revista Parade. „Iar în ceea ce s-ar putea întîmpla pe la mijlocul secolului al XXI-lea (cînd copiii născuţi în acest deceniu se vor apropia de pragul bătrîneţii) depăşeşte orice închipuire.“

În fiecare an mor milioane de oameni din cauza situaţiei alimentare înspăimîntătoare care există în multe ţări care aparţin lumii a treia. Un expert de la U.S. Census Bureau’s Center for International Research (Oficiul Central pentru Cercetări Internaţionale al S.U.A.) declară: „Dacă nu se întreprinde grabnic o acţiune inernaţională în vederea controlului natalităţii, prevăd prăbuşirea unor sisteme guvernamentale.“ O dată cu epuizarea resurselor de bază, se prevede şi o largă răspîndire a malnutriţiei şi bolilor, emigraţii în masă, mari foamete, lupte civile şi chiar războaie.

În afară de aceasta, creşterea urii dintre oameni şi a egoismului înăbuşă orice speranţă că oamenii îşi vor rezolva problemele şi că îşi vor aplana nenînţelegerile într-un mod rezonabil şi paşnic. Legea dreptului celui mai tare predomină în relaţiile dintre oameni, în timp ce violenţa devine calea obişnuită de a da expresie motivelor de nemulţumire, fie ele reale sau doar imaginare. Valorile „demodate“ ale fraternităţii — interesul şi respectul faţă de alţii — par aproape inexistente în lumea noastră modernă. Întocmai aşa cum a prezis Biblia, există „nelinişte a naţiunilor, dezorientate (. . .) în timp ce oamenii vor leşina de teamă şi din cauza aşteptării lucrurilor care vor veni peste pămîntul locuit.“ — Luca 21:25, 26.

‘Dar, desigur — veţi zice — întrucît oameni cu o gîndire matură îşi dau seama de tragicul sfîrşit iminent al timpurilor noastre critice, ei pot să făurească acorduri comune, pentru a asigura pacea şi prosperitatea lumii.’ Oricît de demn de dorit ar fi acest lucru, constituie el, oare, o speranţă realistă? Ce demonstrează istoria?