Credinţă „obscură“

„Ştie într-adevăr cineva de ce este el creştin?“ întreabă ziarul vest-german Die Welt, într-un articol pe tema sărbătorii Paştilor. Întrebarea a fost generată de faptul că „o generaţia a crescut astfel încît ea poate, în mod oficial, să aparţină bisericii, să plătească taxele religioase şi să profite mai mult sau mai puţin de serviciile bisericii,“ se spune în articol, „dar ea nu ştie nici măcar lucrurile cele mai elementare despre credinţa ei“. De fapt, credinţa lor este atît de „împăienjenită“, adaugă articolul, „încît orice lucru care se potriveşte cu fantezie cuiva poate fi considerat ca făcînd parte din creştinătate.“

De asemenea, un nou sondaj Gallup, efectuat în timpul aceleiaşi sărbători şi publicat în ziarul The New York Times, a constatat că „imaginea americanilor cu privire la Isus Cristos este, într-o anumită măsură, obscură.“ Sondajul notează „larg răspîndita angajare faţă de Isus,“ pe de-o parte, şi „predominarea credinţei neortodoxea pe de altă parte, potrivit cu ziarul Times. Ilustrînd „nivelul scăzut de cunoştinţe biblice“ în rîndul persoanelor asupra cărora s-a făcut sondajul, ziarul a făcut observaţia că 43% nu ştiu nici măcar numele unei singure evanghelii dintre cele patru, iar aproape 60% nu ştiau că Isus a ţinut Predica de pe Munte.

Cîtă deosebire este între această credinţă „împăienjenită“ şi „obscură“ şi adevărata credinţă creştină! În Evrei 11:1 apostolul Pavel o descrie cu următoarele cuvinte: „Credinţa este aşteptarea garantată a lucrurilor sperate, demonstrarea evidentă a realităţilor, cu toate că nu se văd.“ Ea nu este „orice lucru care se potriveşte, cu fantezia cuiva“, ci, iată ce a spus Pavel: „Credinţa ia naştere în urma lucrului auzit, iar cuvîntul auzit vine prin cuvîntul despre Cristos“ (Romani 10:17). Asimilînd cu zel cunoştinţă exactă despre Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, putem să beneficiem de acea credinţă care duce la viaţă veşnică. — Ioan 17:3.

[Notă de subsol]