Cine sînt cei care vorbesc în limbi?
„ÎNTR-O zi am îngenunchiat pentru rugăciune în camera de zi. Am avut deodată un sentiment de mare şi nereţinută bucurie. Am început să-l laud pe Dumnezeu în englezeşte, apoi într-o altă limbă. A fost o trăire minunată“. — O femeie din Texas.
„O putere ciudată mi-a legat pe neaşteptate limba şi n-am mai ştiut nimic, absolut nimic, dar am simţit impulsul să vorbesc. Voiam să mă reţin, dar ceva parcă îmi silea limba să vorbească (...) apoi mi-am auzit propriile cuvinte, fără să le înţeleg, continuînd să am senzaţia că limba îmi era silită să vorbească“. — Un membru al congregaţiei apostolice din Mexico.
„Aceasta exprimă ceva ce se petrece în inima mea“. — Un catolic din Michigan.
Ce descriu aceşti oameni? Vorbirea în limbi sau glossolalia.a În decursul ultimilor zece sau douăzeci de ani, fără exagerare, milioane de persoane pretind că ar fi primit de la Dumnezeu darul miraculos al limbilor. Acest „dar“ poate fi întîlnit nu numai în bisericile penticostale „clasice“ ci şi, practic, în toate confesiunile în care se manifestă mişcarea charismaticăb: la romano-catolici, la baptişti, la metodişti, la luterani şi la prezbiterieni. Potrivit unui sondaj Gallup, făcut pentru periodicul Christianity Today, din 20 de milioane de americani adulţi la care se referă sondajul şi care se consideră penticostali sau charismatici, vreo 5 milioane pretind că ar fi primit darul limbilor.
„Darul“ se manifestă de obicei printr-o revărsare, din gura individului aflat în extaz, a unui şuvoi de cuvinte şi de fraze fără înţeles. Pentru un străin, aceasta ar avea aspectul unui discurs fără sens, dar pentru un penticostal sau pentru un charismatic sincer, „ea este cea mai minunată trăire pe care ar putea-o avea un creştin“, după cum a apreciat-o un vorbitor în limbi. De ce acordă mulţi atîta importanţă darului limbilor?
„Înainte de toate“, explică Felicitas D. Goodman în cartea sa Speaking in Tongues (Vorbirea în limbi), „ea indică prezenţa Spiritului Sfînt în individ. ... În al doilea rînd, vorbirea în limbi este văzută ca o formă de rugăciune, inspirată de prezenţa Spiritului Sfînt“. Astfel, pentru un credincios sincer care vorbeşte în limbi, darul acesta este un semn că o primit spiritul sfînt. S-ar putea ca el să aibă sentimentul că vocabularul său nu este adecvat pentru a-şi exprima recunoştinţa faţă de Dumnezeu. În consecinţă, limbile sînt considerate ca „un dar al Spiritului, care-i permite cuiva să se roage mai eficace“, afirma Clark H. Pinnock, conferenţiar universitar care predă la facultatea de teologie a Universităţii McMaster Divinity din Ontario, Canada.
Dar este oare adevărat că darul limbilor „indică prezenţa spiritului sfînt într-un individ“? Aţi dori să intraţi în posesia acestui dar pentru a vă putea ruga mai cu efect?
[Note de subsol]
a Cuvîntul „glossolalia“ provine din două cuvinte greceşti, glossa însemnînd „limbă“ şi lalia care înseamnă „vorbire“
b Cuvîntul „charismatic“ provine din grecescul charismata care înseamnă „daruri“. El se referă adesea la persoane din bisericile tradiţionale care cred că limbile şi alte fenomene supranaturale fac parte integrantă din viaţa creştinilor din prezent.