Întrebări de la cititori

● Apocalipsul 19:19–21 spune că în viitorul război al lui Dumnezeu, fiara sălbatică simbolică şi profetul fals vor fi aruncaţi în lacul de dar „ceilalţi“ vor fi ucişi cu sabia. Cine sînt „ceilalţi,“ şi ce se va întîmpla cu ei?

După o descriere a „Mielului“ şi a îngerilor săi, care vor purta război împotriva duşmanilor lui Dumnezeu, Apocalipsul 19:19–21 spune: „Am văzut fiara sălbatică şi pe regii pămîntului împreună cu oştirile lor, adunate laolaltă să poarte război cu cel care şedea pe cal şi cu oştirea sa. Şi fiara sălbatică a fost prinsă, iar împreună cu ea şi falsul profet care a făcut în faţa ei semnele cu care i-a indus în eroare pe cei care au primit semnul fiarei şi pe ce care îi aduc închinare chipului ei. Ei au fost aruncaţi de vii în lacul de foc care arde cu pucioasă. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia lungă a celui care şedea pe cal, sabie care ieşea din gura lui. Şi toate păsările sau săturat din carnea lor.“

O citire grăbită a acestui pasaj i-ar putea sugera cuiva că există o deosebire fundamentală între sfîrşitul fiarei sălbatice împreună cu profetul fals şi sfîrşitul „celorlalţi.“ Însă, atît contextul acestui pasaj cît şi alte părţi din Apocalips arată că „ceilalţi“ sînt duşmanii omeneşti ai lui Dumnezeu, care vor fi exterminaţi în viitorul război al lui Dumnezeu.

Apocalipsul 19:11–21, pasaj numit de lucrarea The New Bible Commentary „Judecata mesianică a Armaghedonului,“ se deschide cu un tablou care îl prezintă pe Mielul Isus Cristos pe un cal alb. Împreună cu armatele sale cereşti, el execută mînia lui Dumnezeu asupra naţiunilor (vers, 11–16). Anticipînd viitorul măcel, un înger cheamă păsările care se hrănesc cu stîrvuri să mănînce carnea celor care vor fi ucişi. (vers. 17, 18).

Apoi, în pasajul pe care l-am citit mai sus, Ioan a văzut adevăratul război. Mai întîi se acţionează împotriva fiarei sălbatice simbolice, (despre care s-a înţeles că reprezintă sistemul politic mondial al lui Satan) şi împotriva profetului fals (care reprezintă a şaptea putere mondială) (Apocalipsul 13:1, 2) Viziunea arată limpede că pînă la nimicirea lor, aceste două entităţi îşi vor urmări interesele, luptînd împotriva lui Dumnezeu. S-ar putea ca mai tîrziu să apară din nou, aşa cum s-a întîmplat mai înainte cu chipul fiarei? Nici vorbă nu poate fi de aşa ceva! (Apocalipsul 17:8–11). Ei sînt aruncaţi în lacul de foc care arde cu pucioasă.“ Acesta e locul în care va fi distrus şi Satan. „Lacul de foc“ reprezintă nimicirea perpetua. — Apocalipsul 19:19, 20; 20:10, 14; 21:8.

Apocalipsul 19:21 spune apoi că „ceilalţi au fost omorîţi“ cu o sabie lungă şi lăsaţi să fie mîncaţi de păsări. Sînt oare „ceilalţi“ persoane neimplicate care nu se situează de partea nici uneia din cele două tabere în acest război?

Apocalipsul răspunde limpede: Nu! Observă că la Apocalipsul 19:18 îngerul, atunci cînd le-a invitat pe păsări la ospăţ a înşirat tot felul de oameni a căror carne o vor mînca ele: regi, comandanţi militări, oameni puternici, războinici cavalerişti şi toţi, oameni liberi, precum şi sclavi, mari, ca şi mici. Şi în versetul 19 regii şi armatele lor sînt puşi în legătură cu fiara sălbatică în războiul pe care îl poartă împotriva Mielului. Astfel, „ceilalţi“ sînt împotrivitori care se opun Fiului lui Iehova. Ei sînt sprijinitori angajaţi ai fiarei sălbatice, atît importanţi, cît şi neimportanţi.

Apocalipsul 14:9–11 menţionează asemene sprijinitori ai fiarei sălbatice, pe aceia care aprobă cu convingere eforturile ei, deci cu mintea şi care dau totodată şi o mînă de ajutor: „Dacă cineva se închină fiarei şi imaginii ei şi primeşte semnul pe frunte şi pe mînă, va bea şi el vinul mîniei lui Dumnezeu care este turnat nediluat în cupa furiei sale şi va fi chinuit cu foc şi sulf, sub ochii sfintilor îngeri şi sub ochii Mielului. Iar fumul chinului lor se înaltă pentru totdeauna şi veşnic, şi zi şi noapte nu au odihnă, cei care se închină fiarei sălbatice şi imaginii sale şi oricine primeşte semnul numelui ei.“ — Apocalipsul 14:9–11.

Predicarea mondială a martorilor lui Iehova contribuie acum la despărţirea celor care îşi aleg să-l sprijine pe Dumnezeu, de cei care se închină fiarei sălbatice. Numai timpul va spune exact ce se mai poate întîmpla înainte de sfîrşit pentru ca unele persoane să fie determinate să ia o poziţie clară de o parte sau de cealaltă. În orice caz, atunci cînd vorbeşte despre nimicirea care se apropie, a fiarei sălbatice şi a profetului fals, Apocalipsul 19 se referă clar la cei care primesc semnul fiarei sălbatice.

Dar ce putem zice despre faptul că Apocalips 19:20, 21 spune că fiara sălbatică şi profetul fals sînt aruncaţi în lacul de foc pe cînd „ceilalţi“ sînt ucişi cu sabia şi lăsaţi pe seama păsărilor?

Este demn de notat că execuţia „celorlalţi“ (a sprijinitorilor angajaţi ai fiarei sălbatice) este o expresie a „mîniei furiei lui Dumnezeu“ (Apocalipsul 19:15). Apocalips 13:8 declară următoarele cu privire la cei care se închină fiarei sălbătice: „Numele nici unuia din ei nu este scris în sulul de carte al vieţii Mielului.“ Iar Apocalipsul utilizează în general acelaşi limbaj cu privire la închinătorii fiarei sălbatice, aşa cum face Apocalipsul şi cu privire la Satan, la fiara sălbatică şi la profetul fals, şi anume: „Ei vor fi chinuiţi zi şi noapte, pentru totdeauna.“ Astfel aceasta arată că executarea celor în cauză, fiind apoilăsaţi neîngropaţi şi consumaţi de către păsări, reprezintă respingerea totală a „celorlalţi,“ de către Dumnezeu. În loc să fie îngropaţi ca unii care ar merita să fie înviaţi, cadavrele lor sînt lăsate pe pămînt. Ei urmează să fie devoraţi de păsările consumatoare de stîrvuri. În consecinţă, Apocalipsul 19:21 nu îi prezintă ca fiind arşi. — Ezechiel 39:17–19.

Aşadar Apocalipsul 19:21 prezintă în descrierea sa judecata lui Dumnezeu asupra duşmanilor săi omeneşti, asupra sprijinitorilor angajaţi ai fiarei sălbatice, care vor fi nimiciţi în viitorul „război al zilei celei mari a Dumnezeului Celui Atotputernic.“ — Apocalipsul 16:14.

● Textul din Matei 26:74 vrea să spună că, sub presiunea împrejurărilor, apostolul Petru ar fi pronunţat nişte înjurături?

Nu; acest verset descrie modul în care a reacţionat Petru, atunci cînd, după arestarea lui Isus, a fost acuzat că este unul dintre discipolii Nazarineanului. În Matei 26:74, petru îl reneagă pe stăpînul său pentru a treia oară. Noi citim: „Atunci el a început să scoată ocări şi să se jure: ‘Nu-l cunosc pe acest om!’“

În anumite limbi expresiile „a scoate ocări“ şi „a se jura“ pot să te ducă cu gîndul la un fel de înjurături. Dar atunci cînd Petru a rostit acele „ocări“ şi s-a jurat. El nu s-a dezlănţuit în înjurături aşa cum fac mulţi oameni cînd sînt furioşi.

Biblie, atît în textul ebraic, cît şi în textul grecesc, „a rosti o ocară,“ înseamnă a invoca răul asupra cuiva sau asupra a ceva. Aceasta nu înseamnă a huli, şi deseori aceasta n-avea nici o legătură cu furia (Geneza 3:14, 15; 4:11, 12). Pentru a dovedi adevărul declaraţiei sale se poate întîmpla ca un om să pronunţe o ocară. El poate spune: ‘Blestemat să fiu dacă ceea ce spun nu este adevărat; să mor dacă nu-i aşa!’ Tot astfel, cineva ar putea „jura“ pentru un lucru afirmînd sub jurămînt că spune adevărul şi invocînd să vină răul asupra lui dacă ar minţi.

Astfel, Petru nu a hulit ci, cuprins de frică, el a încercat să-i convingă pe cei din jur că le spunea adevărul atunci cînd nega că ar fi un discipol al lui Cristos. Evident, era vorba despre o minciună de care el a trebuit să se căiască mai tîrziu (Luca 22:61, 62). Biblia arată limpede faptul că un creştin nu trebuie să rostească nici un fel de înjurătură, spunîndu-ne: „Nici un cuvînt murdar să nu vă iasă din gură.“ — Efeseni 4:29.