Întrebări de la cititori

● Cunosc un bărbat, care face progrese bune în credinţa creştină şi în curînd ar putea să fie botezat, însă viza sa pentru această ţara a expirat. Ce ar trebui să-l sfătuiesc?

Desigur el ar trebui să fie lăudat pentru faptul că ar dori să cunoască şi să urmeze sfatul lui Dumnezeu. Biblia cere creştinilor, să fie credincioşi faţă de lege şi să plătească înapoi Cezarului ceea ce-i aparţine (Matei 22:21). Ar, aşadar, fi bine, să i se recomande acestui bărbat să depună toate eforturile pentru a cauza o modificare a situaţiei sale în care el în prezent, trece drept un străin care se află ilegal în ţară.

Evident, el nu fură şi nu minte, nu duce o viaţă imorală şi altele asemănătoare, nu calcă nici un principiu divin care este clar scris în Biblie. Noi amintim acestea, fiindcă cineva, care calcă legea lui Dumnezeu, trebuie să se căiască şi să se întoarcă, înainte de a veni în discuţie pentru botezul creştin (1 Corinteni 6:9, 10; Faptele 26:20; 2:23). Dar acest bărbat ar dori să ştie cum stau lucrurile, de exemplu, în cazul său respectarea legilor ţării.

Biblia sfătuieşte pe creştini, în orice privinţă, să asculte de legile ţării, în măsura în care nu contrazic legile lui Dumnezeu (Romani 13:1; Faptele 5:29). Apostolul Pavel a declarat că atunci, n-am avea să ne temem de pedeapsă din partea autorităţilor, care ar pedepsi pe cei care calcă legile. În acest mod noi putem, de asemenea, să avem o conştiinţă curată. — Romani 13:3–5.

Cuvîntul lui Dumnezeu, în schimb, nu impune adunării creştine îndatorirea sa, prin supraveghetorii ei, să se familiarizeze cu toate amănuntele drepturilor cetăţeneşti şi ale dreptului penal, pentru a se putea supune acestor legi. Aceasta este de recunoscut din felul şi cum a procedat Pavel în cazul lui Onisim.

Onisim era sclavul unui creştin cu numele Filimon din Colose. Dintr-un motiv oarecare egoist, Onisim a fugit la Roma şi s-a adîncit în masa poporului. Poate el înainte de fuga sa jefuise pe stăpînul său de anumite lucruri. În Roma Onisim, ca un sclav fugar (latineşte: fugitivus) ajunsese în contact cu Pavel, a devenit un creştin şi servea lui Pavel. În sfîrşit, Pavel i-a cerut lui Onisim să se întoarcă la stăpînul său legal şi Pavel l-a îndemnat pe Filimon să-l primească pe Onisim ca pe un frate şi să-l trateze amabil. — Filimon 8–22.

Să se observe că apostolul Pavel, în timp ce trăia la Roma, nu l-a predat autorităţilor romane, pentru ca el să fie pedepsit ca un sclav fugar şi probabil ca un hoţ. Din scrierile lui Pavel noi ştim că el prezenta punctul de vedere că un creştin trebuie să asculte de legea ţării, totuşi evident nu a fost de datoria adunării să servească ca braţ al statului şi să supravegheze persoanele individuale. În afară de aceasta, noi vedem că starea în care se găsea Onisim, nu era privită ca o piedică de a fi botezat. În sfîrşit, Onisim s-a hotărît să se întoarcă la stăpînul său legal, probabil pe baza sfatului, care fusese consemnat înainte în Romani 13:1–5, şi fiindcă Pavel îl rugase personal pentru aceasta.

Adunarea creştină se ţine astăzi de acest model biblic. Ea nu cercetează de exemplu, casa cuiva dacă corespunde în toate amănuntele prescripţiilor de construcţie sau dacă cineva în măsura în care priveşte situaţia sa legală în ţară satisface toate amănuntele legii.

Aceasta nu înseamnă nicidecum că poporul lui Dumnezeu se interesează puţin de legile Cezarului. Dimpotrivă. Noi sîntem cunoscuţi ca o grupă care se străduieşte să fie credincioasă faţă de lege. Mulţi funcţionari guvernamentali au lăudat pentru aceasta pe Martorii lui Iehova. Aceasta se întîmplă aşa cum a spus Pavel cu privire la ascultarea faţă de guvern: „Continuă să faci bine şi vei avea laudă de la el“. — Romani 13:3.

Mai cu seamă bărbaţii, care preiau conducerea în adunare, ar trebui să fie exemplari în această privinţă. După Biblie, bătrînii şi servii auxiliari trebuie să fie „fără cusur,“ ‘să aibă o mărturie excelentă de la cei din afară’ şi „să fie liberi de acuzaţii“ (1 Timotei 3:2, 7, 10). De aceea, dacă un creştin n-ar acorda atenţie poziţiilor legale general cunoscute „ale Cezarului,“ cu greu ar veni în discuţie pentru a fi recomandat pentru o astfel de funcţie în adunare. Bărbaţii care vor fi recomandaţi pentru astfel de privilegii, trebuie să ‘ţină tare la cuvîntul de încredere’, şi anume, nu numai cu referire la ceea ce zic ei, ci, de asemenea, cu privire la felul cum trăiesc ei, ceea ce include urmarea sfatului ‘de a plăti Cezarului lucrurile Cezarului’. — Tit 1:7–9.

Respectarea legilor statale este problema fiecărei persoane individuale în parte, fie că este sau nu creştin predat lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ar fi bine dacă aceste idei biblice le-ai discuta cu cunoscutul tău. Sfatul biblic de a asculta de legile statului este rezonabil şi este pentru folosul nostru. Dacă creştinii îl urmează, ei pot evita neplăcerile şi servesc lui Dumnezeu cu o conştiinţă curată.