Întrebări de la cititori
● Turnul de veghere vorbeşte despre Iehova Dumnezeu ca soţul ceresc, care este cununat cu israelul spiritual. În ce măsură poate fi aceasta cazul, dacă totuşi, apostolul Pavel spune despre adunarea creştină că ea ar fi fost logodită cu un bărbat, anume Isus Cristos, în vederea căsătoriei? (2 Cor. 11:2) Nu este aceasta în contrazicere şi confuzie?
La metaforele sau expresiile simbolice, care se întîlnesc în Biblie, trebuie să fim cu precauţie. Orice amănunt trebuie să-l vedem în corelaţie nemijlocită cu celelalte, pentru ca să nu se producă confuzie. Iehova Dumnezeu vorbeşte, de exemplu, despre organizaţia sa universală cerească ca despre „femeia“ sa. O astfel de referinţă găsim deja în Gen. 3:15 şi de mai multe ori în profeţia lui Isaia. Cel mai important în organizaţia lui Dumnezeu este, cu toate acestea, singurul său Fiu născut. Pe de o parte, Isus Cristos, cel mai înalt membru al „femeii“ lui Dumnezeu, iar pe de altă parte, el este întîiul născut dintre toţi fiii lui Dumnezeu. S-ar căsători Dumnezeu cu singurul său Fiu născut? Nu; noi trebuie să fim precauţi, ca să putem distinge astfel de expresii biblice. Considerat dintr-un punct de vedere, el este Fiul lui Dumnezeu, văzut dintr-un alt punct de vedere, el aparţine „femeii“ lui Dumnezeu.
Si la urmaşii lui Cristos li se aplică în Biblie diferite expresii simbolice. Ei sînt caracterizaţi ca fraţii săi (Mat. 25:40; Evr. 2:17) Dar despre ei este vorba, de asemenea, ca despre corpul lui Cristos (1 Cor. 12:27). Pe mai departe, ei sînt numiţi „femeia probabilă a Mielului“ (Apoc. 21:9). Cine ar vrea să susţină că Isus s-ar căsători cu fraţii săi sau cu propriul său corp, n-ar distinge aceste expresii biblice simbolice. După împrejurări, din ce punct de vedere se examinează problema, se potriveşte la una sau la altă expresie biblică.
E sigur limpede că Iehova Dumnezeu s-a caracterizat ca „bărbatul“ naţiunii israel după carne (Osea 1:2; 2:16). Deoarece israelul după carne era un tip al israelului spiritual, trebuie să se conchidă că Iehova ar putea fi caracterizat şi ca bărbatul israelului spiritual. După cum a devenit el, prin legămîntul legii, bărbatul israelului după carne, tot aşa, prin legămîntul nou, a devenit el bărbatul israelului spiritual. (Ier. 31:31–33; Evr. 8:6–12.) Acest lucru e valabil doar dacă considerăm pe creştinii unşi ca o naţiune a israeliţilor spirituali.
Văzută problema dintr-un alt punct de vedere, ei sînt, cu toate acestea, ca adunare creştină, mireasa probabilă a lui Cristos. Aceasta este aşa, pentru că ei vor fi uniţi cu el după cum se uneşte bărbatul şi femeia, şi ei vor avea parte cu Cristos la glorie cerească, după cum mireasa unui rege are parte la onorurile regale şi la poziţia regală ale viitorului ei soţ. Dacă, aşadar, cei 144 000 sînt consideraţi ca năţiunea spirituală a lui Israel, se poate spune că Iehova este bărbatul acestei naţiuni. Dacă ei sînt priviţi ca adunarea creştină, atunci ei sînt mireasa probabilă a lui Cristos şi ea poartă numele său, după cum o femeie poartă numele bărbatului său.
În legătură cu aceasta să fie amintit că în Scrierile Creştine Greceşti orice schimbare este exclusă prin faptul că, despre urmaşii unşi ai lui Cristos, nu se spune că ei ar avea pe Iehova de bărbat, ci se referă la aceea că ei sînt logodiţi cu Isus Cristos, în vederea căsătoriei. Isus Cristos este Mirele „Noului Ierusalim“ iar Iehova este bărbatul „Ierusalimului cel de sus“ (Gal. 4:26; Apoc. 21:2).