Întrebări de la cititori

● S-a împlinit descrierea „zilelor din urmă“ pe care o face Pavel în 2 Timotei 3:1–7, în secolul întîi cu privire la sistemul evreiesc de lucruri?

„Zilele din urmă,“ despre care vorbeşte Pavel în 2 Timotei 3:1–7 urmează după lunga perioadă în care a domnit apostazia sub „omul fărădelegii“ menţionat în 2 Tesaloniceni 2:3–12. Toate lucrurile arătate în 2 Timotei 3:1–7 sînt „roade“ ale apostaziei care în timpul nostru este cu atît mai evidentă. Nu se referă la secolul întîi, deoarece pe atunci „omul fărădelegii“ încă nu se descoperise. De aceea „zilele din urmă“ sînt altceva decît „ceasul din urmă“ menţionat în 1 Ioan 2:18, vreme care se referă, la intervalul terminal în care apostolii erau o piedică pentru nelegiuire. Această „piedică“ a fost dată la o parte odată cu moartea ultimului apostol, Ioan (2 Tes. 2:7).

● Ce valoare au avut „bănuţii“ văduvei?

Isus a văzut odată cum o văduvă săracă arunca doi „bănuţi“ într-o casetă de donaţii a templului (Marcu 12:42, Luther). După textul original grecesc, fiecare din aceşti „bănuţi“ a fost un lepton, cea mai mică monedă evreiască de bronz, care exista pe atunci. De aceea, donarea a doi lepta reprezenta în valoare abia a şaizeci şi patra parte din salariul unei zile. Cu această contribuţie mică, cineva îşi putea cumpăra probabil o jumătate de vrabie, care nu ajungea nici măcar pentru o masă. (Mat. 10:29; moneda amintită în acest text a fost un assárion, contravaloarea a opt lepta.) Văduva a făcut donaţia ei ca semn al dragostei faţă de Dumnezeul adevărat care era adorat în templu. Măsurînd după mijloacele ei, darul neînsemnat a fost mult mai mult decît ceea ce donau alţii din belşugul lor.