Întrebări de la cititori

● Dalila, femeia care i-a tăiat părul lui Samson, a fost israelită sau filisteancă?

Indiciile biblice dau de înţeles că ea a fost israelită.

Iehova l-a sculat pe Samson şi i-a dat spiritul său ‘ca să izbăvească pe Israel din mîna filistenilor vrăjmaşi’ (Jud. 13:1, 5, 25). După ce Samson şi-a îndeplinit ani dea rîndul această însărcinare, el s-a îndrăgostit de Dalila. Deşi, Biblia nu aminteşte nimic despre nationalitatea ei, mulţi comentatori biblici acceptă că Dalila a fost o curtezană filisteancă, după care Samson avea o poftă senzuală. Totuşi, Cuvîntul lui Dumnezeu nu spune aceasta. El arată că Samson se ducea des la Dalila, fiindcă o iubea (Jud. 16:4).

Mai mult, filistenii n-au făcut apel, atunci cînd i-au cerut ajutor Dalilei, la sentimentele ei patriotice pe care, evident, le-ar fi avut, dacă ar fi fost o filisteancă. Ei au corupt-o însă, cu ajutorul unei sume foarte mari de bani. (Jud. 16:5).

Nu cu mult înainte, trei mii de bărbaţi din Iuda îi ajutaseră din frica de filisteni, să-l prindă şi să-l lege pe Samson (Jud. 15:9–13). Dar Dalila a procedat din lăcomie. Ea a stăruit de Samson pînă ce el i-a descoperit secretul puterii sale. Apoi, ea a permis ca vrăjmasii să se arunce asupra lui. Mai tîrziu, Dumnezeu l-a făcut în măsură pe Samson să–şi răzbune vătămarea provenită din această trădare, ajutîndu-l aşa cum l-a ajutat şi cu alte ocazii înainte. (Jud. 15:14; 16:28–30).

Astfel Dalila a fost, evident, o israelită, care s-a lăsat mituită de filisteni, devenind o trădătoare. Totuşi Samson este amintit în Biblie ca un exemplu de credinţă. (Evr.11:32–34).

● Vor îmbătrîni şi vor muri creştinii unşi care supravieţuiesc în ordinea nouă sau cum îşi vor sfîrşi viaţa lor pămîntească?

Biblia nu spune nimic despre aceasta. Indiferent cum se va întîmpla, viaţa acestor creştini concepuţi spiritual trebuie să se sfîrşească, pentru ca ei să–şi poată primi răsplata, viaţa în cer.

Pilda lui Isus despre grîu şi neghină arată că la „încheierea sistemului de lucruri,“ pe pămînt vor mai fi în viaţă cîţiva fii Regatului (Mat. 13:24–30, 37–43). De asemenea, anumite exemple biblice arată că unii din aceşti unşi ar putea supravieţui „necazul mare“ nimicitor (Mat. 24:21). Să examinăm cîteva din aceste exemple.

În Ezechiel, capitolul 9, este descris „bărbat“ cu călimara de cerneală a unui secretar care trebuia să–i prevadă pe oameni cu cîte un „semn de recunoaştere,“ oameni care să supravieţuiască nimicirea Ierusalimului din anul 607 î.e.n. După cum înţelegem noi, prin aceasta este reprezentată lucrarea de însemnare în care grupa „fiilor Regatului“ unşi preia conducerea. Relatarea din Ezechiel dă de înţeles că bărbatul care executase marcarea i-a prezentat un raport lui Iehova, după ce fusese executată sentinţa asupra Ierusalimului. Aceasta ne face să înţelegem că unii din clasa unşilor vor supravieţui pe pămînt executarea sentinţei asupra acestei generaţii (Ezech. 9:4, 8, 11). Acest lucru este arătat şi de faptul că profetul Ezechiel mai era în viaţă în Babilon după distrugerea Ierusalimului antic.

Pe lîngă aceasta, soţia lui Noe (care reprezintă clasa celor unşi, logodită cu mai-marele Noe, Isus) a supravieţuit potopul (Mat. 24:37–42; Efes. 5:25–30). Să ne gîndim şi la Elisei. El a supravieţuit acţiunea de nimicire pe care a întreprins-o Iehu, exact aşa cum şi rămăşiţa celor unşi are astăzi speranţa să supravieţuiască lucrarea de nimicire a mai marelui Iehu, Isus Cristos (vezi „Ceruri noi şi un pămînt nou“ pag. 94, 319 precum şi „Sfinţească-se numele tău,“ pag. 341-355). Prin urmare, rămăşiţa creştinilor unşi ar putea supravieţui sfîrşitul acestui sistem rău de lucruri şi apoi să–şi termine activitatea de predicare şi învăţare pe care o întreprinde spre folosul generaţiei în viaţă pe pămînt şi, probabil, chiar spre folosul unora dintre cei înviaţi. (Ps. 71:18; 91:16).

Dacă acesta este înţelesul corect, creştinii unşi care vor mai trăi pe pămînt în ordinea nouă, vor trebui să–şi sfîrşească viaţa lor pămîntească ca să–şi poată ocupa locurile lor în regatul ceresc (2 Tim. 4:18).

Mulţi creştini sînt de părerea că ar fi improbabil ca aceşti unşi să îmbătrînească în ordinea nouă şi, în final, să moară la fel ca mulţi oameni din ziua de azi. Cei ce împărtăşesc această părere consideră a fi nepotrivit să se întîmple aşa ceva cu fraţii spirituali ai lui Isus, într-un timp cînd toţi ceilalţi supravieţuitori înaintează spre perfecţiune corporală. De aceea, ei se întreabă dacă nu cumva Dumnezeu va scurta viaţa pămîntească a celor unşi printr-o minune, cum a făcut cu Enoh, pentru ca acesta să nu simtă durerile morţii (Gen. 5:24; Evr. 11:5). Dumnezeu ar putea, bineînţeles, să facă aceasta. Dar Biblia nu conţine nici un indiciu clar să se va întîmpla aşa şi ea nici nu dă vreun alt răspuns la această întrebare.

Trebuie deci să ne bizuim pe Dumnezeu. N-are nici un rost să speculăm amănuntele. Dacă Iehova ar fi văzut ca necesară această lămurire, el ar fi putut-o insera negreşit în Cuvîntul său. Dar n-a făcut-o. Îndiferent cînd şi cum se va sfîrşi viaţa pămîntească a celor unşi cu spirit, ei vor fi înviaţi într-o clipeală cu un trup spiritual nemuritor. Aceasta va fi o victorie asupra morţi (1 Cor. 15:51–57). În acest fel, ei se pot alătura celorlalţi membri ai miresei lui Cristos şi să ia parte cu el la domnia de o mie de ani. (Apoc. 20:6).