Mulţumirea — un ţel avantajos

Este frumos dacă cineva este mulţumit cu ce are. Mulţumirea contribuie foarte mult la fericirea şi la păcea lăuntrică a unui om.

In această lume, putem fi neliniştiţi şi nemulţumiţi de multe lucruri. Se observă atîta necinste, nedreptate şi răutăţi de orice fel. Cîte unul se străduieşte, probabil, să se poarte cinstit. Dar cuvintele lui Solomon despre eforturile omeneşti de a corecta nedreptatea din această lume, continuă să fie valabile: „Ce este făcut strîmb, nu poate fi îndreptat“ (Ecl. 1:15).

Deşi n–ar trebui să ne închidem ochii în faţa nedreptăţii, sîntem nevoiţi, în orice caz, să recunoaştem că anumite lucruri, pur şi simplu, nu se pot schimba. In loc să ne lăsăm tulburaţi mereu de aşa ceva, ar trebui să ne îndreptăm, mai degrabă, spre lucruri mai bune şi mai constructive. In caz contrar, ne–am putea nelinişti într–atît, încît să nu ne mai putem bucura de ceva bun. Un proverb biblic exprimă aceasta, după cum urmează: „Toate zilele săracului sînt rele, dar o inimă veselă este un ospăţ continuu“ (Prov. 15:15, Biblia Elberfelder).

Intr–adevăr, chiar dacă cineva trăieşte în belşug material, el ar putea permite ca grijile să–l mîhnească. Permiţînd ca mulţumirea să–i fie răpită, el va deveni orb faţă de binefacerile pe care le–ar putea primi. Pe de altă parte, cine are put in, dar nu permite ca neajunsurile să–i strice dispoziţia simte zilnic bucurie în inimă. Pe baza atitudinii sale pozitive el este mereu senin, ca şi cînd ar fi sărbătoare în fiecare zi. Aşa s–a simţit şi apostolul Pavel, care s–a caracterizat pe sine şi pe colaboratorii săi „ca nişte întristaţi, dar totdeauna bucurîndu–ne“ (2 Cor. 6:10).

Dar cum se poate obţine acea satisfacţie care acordă în viaţă simţămîntul unui „ospăţ continuu“?

Importantă aici este, printre altele, cunoştinţa că, în realitate, fericirea nu atîrnă de averea materială. Un spirit iubitor şi paşnic contribuie în cadrul unei familii la fericire, mai mult decît cea mai bună mîncare şi decît satisfacţiile materiale. Acest lucru este confirmat de o serie de texte din Proverbe. Aşa de exemplu, se zice: „Mai bună este o mîncare de zarzavaturi unde există şi dragoste, decît un bou îngrăşat la iesle şi cu ură“ (Prov. 15:17). Mai bine este puţ in cu dreptate, decît o abundenţă de produse fără onestitate“ (Prov. 16:8). „Mai bună este o bucată de pîine uscată însoţită de linişte, decît o casă plină . . . de ceartă“ (Prov. 17:l).

Observarea adevărului exprimat în aceste proverbe are un efect pozitiv asupra întregii familii. Părinţii care atribuie intereselor materiale locul lor cuvenit, au mai mult timp pentru copiii lor. Astfel, se poate naşte o caldă afecţiune reciprocă, aşa încît în familie domnesc păcea şi armonia.

Cea mai importantă condiţie pentru satisfacţie este cunoştinţă că lucrul cel mai de preţ care există, este o relaţie bună cu Creatorul: „Mai bine puţ in, în frica de Iehova [adică: un respect salutar înaintea lui]“ zice Biblia, „decît provizii bogate însoţite de zăpăceală“ (Prov. 15:16).

La „zăpăceală“, adică la nelinişte, eforturi fără răgaz şi luptă, se ajunge dacă Iehova este lăsat în afare atenţiei, ciştigarea de averi materiale constituind cel mai important ţel în viaţă. Dacă, apoi, forţele cuiva sînt epuizate printr–o astfel de „zăpăceală“, şi zilele–i sînt numărate, el simte un anumit gol şi deşertăciune. Nu ştie ce se va întîmpla cu lucrurile pe care şi le–a agonisit prin truda lui neobosită. Psalmistul inspirat a scris: „Străduinţele lui fără răgaz sînt numai ceaţă; el strînge şi nu ştie cine se va bucura de ele“ (Ps. 39:7, New American Bible). De asemenea, regele înţelept Solomon a zis: „Mi–am urît toată munca mea obositoare, la care am lucrat din greu sub soare şi pe care o las în urma mea pentru omul care va fi după mine aici. Si cine poate şti dacă el se va dovedi înţelept sau nechibzuit. Totuşi, el va prelua domnia peste toată munca mea obositoare, la care am lucrat din greu“ (Ecl. 2:18, 19).

Persoanele cu atitudine materială duc, adesea, o viaţă seacă şi plină de dezamăgiri. Insă aceasta nu se poate spune şi despre oamenii care acordă Creatorului atenţia cuvenită. Tocmai din acest motiv şi–a putut încheia regele Solomon analiza sa referitoare la oboseala şi lupta oamenilor, cu cuvintele: „Concluzia chestiunii, după ce s–au ascultat toate lucrurile, este: Teme–te de adevăratul Dumnezeu şi ţine poruncile lui. Căci aceasta este toată datoria omului“ (Ecl. 12:13).

Cine are o frică salutară în faţa Creatorului nu comite greşeala de a–şi zidi întreaga viaţă numai pe străduinţele materiale. El vede lucrurile ca apostolul creştin Pavel, care a scris: „N–am adus nimic în lume şi nici nu putem scoate ceva din ea. Deci, dacă avem ce mînca şi cu ce ne acoperi, ne vom mulţumi cu aceste lucruri“ (1 Tim. 6:7, 8). Printr–o asemenea părere realistă asupra lucrurilor materiale sîntem scutiţi de mari decepţii, în caz se schimbă împrejurările şi ne pierdem averea.

In plus persoanele, care se tem de Iehova Dumnezeu nu intră în panică cînd li se întîmplă un necaz. Ele ştiu că Tatăl lor ceresc nu le va abandona, aşa încît să fie total lipsiţi de ajutor. Ele se gîndesc la fel ca psalmistul inspirat, care a zis: „Mi–am pus încrederea în Dumnezeu şi nu mă voi teme. Ce–mi poate face omul pămîntean?“ (Ps. 56:11)

Cine are o relaţie intimă cu Iehova Dumnezeu, poate fi mulţumit, indiferent de împrejurările care s–ar putea ivi. El ştie că greutăţile pe care le–ar putea avea de suportat sînt „de scurtă durată şi uşoare“ în comparaţia cu răsplata glorioasă, viaţa veşnică pe care i–o poate acorda Dumnezeu (2 Cor. 4:17). El îşi poate păstra bucuria inimii şi să privească cu încredere în viitor. Aşa a făcut şi apostolul Pavel. In scrisoarea sa către filipeni, el a scris: „Am învăţat ca în orice situaţie m–aş găsi, să fiu nepretenţios. Eu ştiu, într–adevăr să fiu modest [în provizii], şi ştiu cum [este] să am din abundenţă. In orice lucru şi în toate situaţiile eu am învăţat secretul cum să fiu sătul şi să flămînzesc, să am de prisos, sau să duc lipsă. In toate sînt tare prin cel ce–mi acordă putere“ (Fil. 4:11–13).

A obţine satisfacţia pe care a avut–o apostolul Pavel este, cu siguranţă, un ţel avantajos. Aceasta ne ajută să scăpăm de dureri, dezamăgiri şi deşertăciune, care survin într–o viaţă dominată numai şi numai de străduinţe materiale. Si aceasta ne face posibil să suportăm mai uşor situaţiile triste, să găsim bucurie în viaţă şi să contribuim, de asemenea, la fericirea altora.