O îndelungă căutare ajunge la sfîrşit

Isus Christos a spus o dată: „Căutaţi neîncetat, şi veţi găsi“ (Matei 7:7). Cine se străduieşte aşadar, sincer şi zelos să obţină recunoaşterea Creatorului, acela va reuşi. Uneori se cere multă persistenţă pentru a nu renunţa la căutarea după adevăr.

Aceasta arată cazul unei femei care trăieşte într–o ţară predominant islamică în Orientul apropiat. Cînd era fetiţă, Melek (înger) a învăţat că Dumnezeu se îngrijise de patru cărţi, pentru ca oamenii să poată fi instruiţi despre voia Sa. Aceste patru cărţi ar fi: Tevrat (legea sau cele cinci cărţi ale lui Moise), Zebur (profetul şi Hagiographa), Incil (Noul Testament sau scrierile creştine greceşti), şi Coranul. După ce i se trezise lui Melek dorinţa de a afla ceva, de la instructorul ei, despre Tevrat, Zebur şi Incil, a l–a întrebat din ce cauză se foloseşte numai Coranul, dacă totuşi şi celelalte trei cărţi provin de la Dumnezeu. El i–a spus că ea nu trebuie să se ocupe cu aceasta şi i–a dat să înţeleagă că Coranul ar fi fost dat la urmă, şi din această cauză ar înlocui Tevrat–ul, Zebunul şi Incilul. Melek, însă nu s–a declarat mulţumită cu acest răspuns.

In decursul anilor ei de şcoală, Melek a întrebat şi pe alţi învăţători religioşi despre Tevrat, Zebur şi Incil. Răspunsul era mereu acelaşi: „Aceste trei cărţi sînt de prisos.“ După terminarea şcolii, Melek s–a mutat într–un oraş mai mare. Acolo a întrebat ea în mai multe librării după Tevrat, Zebur şi Incil, totuşi toate căutările ei au fost zadarnice.

In decursul multor ani, care se scurseseră, Melek n–a renunţat la dorinţa să de a da de urma celorlalte cărţi sfinte, amintite de instructorul ei. Intr–o seară, cînd era deja tîrziu, ea s–a adresat într–o stăţie de autobuz, la trei femei tinere şi le–a întrebat: „Ce faceţi dumneavoastră, oare aşa tîrziu aici?“ „Venim de la un studiu al cărţilor sfinte“, a sunat răspunsul. Melek a tras nădejde şi a întrebat mai departe: „Ce fel de cărţi sfinte studiaţi dv.?“ Melek era chiar acum deja de 60 de ani, totuşi era peste măsură de fericită cînd femeile i–au răspuns: „Tevrat, Zebur şi Incil.“ „După aceste cărţi am căutat eu aproape 50 de ani!“ A exclamat ea.

Dar bucuria lui Melek s–a transformat repede în consternare. Căci exact acum veni autobuzul, şi cele trei femei tinere au trebuit să plece. N–a rămas timp să afle adresa sau măcar numele.

Deoarece Melek căutase deja aşa de mult, cu toate acestea ea n–a cedat pur şi simplu acum. Săptămînă de săptămînă, ea se ducea în aceeaşi seară, la staţia de autobuz; ea a aşteptat şi a aşteptat, în speranţa că va întîlni din nou vreuna din femei. Totuşi străduinţele ei erau fără succes.

Apoi Melek a intrat într–o zi într–o croitorie. Pe cine a văzut ea aici faţă în faţă? Una din cele trei femei. Melek s–a repezit la ea, a îmbrăţişat–o şi a sărutat–o şi a exclamat: „Dumneavoastră totuşi aveţi cele trei cărţi sfinte. Vreţi, vă rog, să mi le daţi?“ Tînăra femeie, o martoră a lui Iehova, a răspuns că i le dă şi chiar le va studia cu ea. Căutarea lui Melek, care a durat o viaţă întreagă, era la sfîrşit. Ea însăşi ajută acum pe alţii să tragă foloase din cele trei cărţi sfinte care compun Biblia.