RĂUTATE

Ceea ce nu se conformează înaltelor norme morale ale lui Dumnezeu este nelegiuit, rău sau lipsit de valoare. Termenul grecesc ponēría (Mt 22:18; Mr 7:22; Lu 11:39; Fa 3:26; Ro 1:29; 1Co 5:8; Ef 6:12) și verbul ebraic raşáʽ, precum și cuvintele înrudite cu acesta se referă la un lucru rău. (Ge 18:23; 2Sa 22:22; 2Cr 20:35; Iov 34:8; Ps 37:10; Is 26:10) Ponērós (cuvânt înrudit cu ponēría) se referă deseori la ceva rău sau nelegiuit din punct de vedere moral (Lu 6:45), dar și la un lucru rău ori lipsit de valoare din punct de vedere fizic, ca în construcția „roade rele” folosită de Isus. (Mt 7:17, 18) Acest cuvânt poate desemna și ceva ce este dăunător, în Revelația 16:2 fiind tradus „vătămător” (NW, BVA), „dureros” (BC, BF) sau „chinuitor” (TLN).

De ce permite Dumnezeu răutatea?

Satan Diavolul, cel care i-a determinat pe primii oameni, Adam și Eva, să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu, se împotrivește normelor drepte ale lui Dumnezeu și este numit, pe bună dreptate, „cel rău”. (Mt 6:13; 13:19, 38; 1Io 2:13, 14; 5:19) Răzvrătirea inițiată de Satan a pus sub semnul întrebării justețea suveranității lui Dumnezeu, cu alte cuvinte dacă Dumnezeu își exercită conducerea asupra creaturilor sale în mod drept și spre binele lor. Dar răzvrătirea lui Adam și a Evei a mai dat naștere unei controverse: Aveau toate creaturile inteligente să se dovedească infidele sau neloiale lui Dumnezeu în situații în care ascultarea părea să nu le aducă niciun avantaj material? Prin acuzația adusă fidelului Iov, Satan a susținut că așa stăteau lucrurile. El a spus: „Piele pentru piele. Omul va da tot ce are pentru viața lui. Acum întinde-ți mâna și atinge-te de oasele și de carnea lui și sigur te va blestema în față”. (Iov 2:4, 5; vezi SUVERANITATE)

Pentru rezolvarea controverselor apărute era nevoie de timp. Permițându-le oamenilor răi să rămână în viață, Iehova Dumnezeu le-a dat posibilitatea altor persoane să dovedească falsitatea afirmațiilor lui Satan prin serviciul lor fidel adus chiar și în situații nefavorabile sau în încercări. De asemenea, faptul că Dumnezeu a permis răutatea le-a dat posibilitatea oamenilor să renunțe la un mod de viață greșit și să se supună de bunăvoie legilor drepte ale lui Dumnezeu. (Is 55:7; Eze 33:11) Prin urmare, întrucât Dumnezeu s-a reținut pentru un timp să-i distrugă pe cei răi, oamenii cu o dispoziție corectă au avut timp să-și dovedească iubirea și devoțiunea față de Iehova. (Ro 9:17-26)

Mai mult, Iehova Dumnezeu dirijează lucrurile în așa fel încât cei răi să slujească, chiar fără să-și dea seama, scopului său. Cu toate că aceștia i se împotrivesc, Dumnezeu îi poate îngrădi în măsura necesară, astfel încât slujitorii săi să-și păstreze integritatea; în plus, el se poate folosi de acțiunile acestor oameni pentru a-și scoate în evidență dreptatea. (Ro 3:3-5, 23-26; 8:35-39; Ps 76:10) Această idee este exprimată în Proverbele 16:4: „Iehova face ca orice lucru să contribuie la îndeplinirea scopului său, chiar și ca oamenii răi să fie distruși în ziua nenorocirii”.

Un exemplu care ilustrează aspectul analizat este faraonul, căruia Iehova, prin intermediul lui Moise și Aaron, i-a poruncit să-i elibereze pe israeliții aflați în sclavie. Dumnezeu nu l-a făcut rău pe acest conducător egiptean, dar a permis ca el să rămână în viață și a dirijat lucrurile în așa fel încât faraonul să-și dezvăluie răutatea și să arate că merita moartea. Scopul lui Iehova în această privință este descris în Exodul 9:16: „Iată de ce te-am lăsat în viață: ca să-ți arăt puterea mea, iar numele meu să fie proclamat pe tot pământul”.

Cele zece plăgi aduse asupra Egiptului, care au culminat cu distrugerea faraonului și a armatei sale în Marea Roșie, au constituit o demonstrare impresionantă a puterii lui Iehova. (Ex 7:14–12:30; Ps 78:43-51; 136:15) Chiar și la mult timp după ce au avut loc aceste evenimente, națiunile din jur încă vorbeau despre ele, numele lui Dumnezeu fiind astfel declarat pe tot pământul. (Ios 2:10, 11; 1Sa 4:8) Dacă Iehova l-ar fi ucis imediat pe faraon, această manifestare impresionantă a puterii lui Dumnezeu, spre gloria lui și pentru eliberarea poporului său, nu ar fi fost posibilă.

Scripturile ne dau asigurarea că va veni timpul când răutatea nu va mai exista, deoarece toți cei ce i se împotrivesc Creatorului vor fi distruși, odată ce scopul pentru care a fost permisă răutatea se va fi împlinit. (2Pe 3:9-13; Re 18:20-24; 19:11–20:3, 7-10)