TOLA

[Pânză carmin (stacojie)]

1. Fiu al lui Isahar, primul menționat în enumerarea fiilor acestuia; a fost unul dintre membrii familiei lui Iacob care au mers în Egipt în 1728 î.e.n. (Ge 46:8, 13). Fiii și unii dintre nepoții lui Tola au fost strămoșii unor familii numeroase din tribul lui Isahar, cunoscute în mod colectiv ca tolaiți (Nu 26:23; 1Cr 7:1-4).

2. Judecător în Israel; fiul lui Pua. Tola a fost descendent al lui Isahar, însă a locuit și a fost înmormântat în regiunea muntoasă a lui Efraim. El a judecat Israelul 23 de ani, însă nu sunt consemnate evenimente din această perioadă (Ju 10:1, 2).