TIRȚA

[dintr-o rădăcină care înseamnă „a găsi plăcerea; a aproba“]

1. Una dintre cele cinci fiice ale lui Țelofhad, din tribul lui Manase; a trăit pe vremea lui Moise și a lui Iosua (Nu 26:29, 33; 27:1–7; 36:11, 12; Ios 17:3, 4).

2. Oraș în Samaria. Dovezile arheologice par să susțină identificarea cu Tell el-Farʽah, aflat la circa 10 km N-N-E de Sihem.

Regele Tirței a fost unul dintre regii înfrânți de israeliții conduși de Iosua (Ios 12:7, 24). Secole mai târziu, Ieroboam, primul rege al regatului de nord, și-a mutat reședința la Tirța. (Compară cu 1Re 12:25; 14:17.) Se pare că Tirța a continuat să fie capitala regatului de nord în timpul domniei lui Nadab, fiul lui Ieroboam (1Re 15:25–28), precum și a regilor ce au urmat, Baeșa, Ela și Zimri (1Re 15:33; 16:5, 6, 8, 15). Zimri s-a sinucis la Tirța când orașul a fost cucerit de Omri (1Re 16:17–20). Omri a domnit la Tirța șase ani, apoi a construit Samaria și a făcut-o capitala sa (1Re 16:23, 24, 29). După mai bine de 150 de ani, Menahem, un locuitor al Tirței, l-a ucis pe Șalum și a devenit rege în Samaria (2Re 15:14, 17).