TIBERIU

Al doilea împărat al Romei. S-a născut în anul 42 î.e.n., părinții săi fiind Tiberiu Claudiu Nero și Livia Drusilla. Însă, când băiatul avea trei ani, Octavian (August) l-a forțat pe Tiberiu să divorțeze de soția sa, astfel încât Octavian să se poată căsători cu ea. După ce Tiberiu a murit, tânărul Tiberiu și fratele acestuia au locuit cu mama lor, al cărei soț a primit ulterior titlul de August. După ce a ajuns la maturitate, Tiberiu s-a căsătorit cu Vipsania Agrippina, dar mariajul lor nu a durat mult, deoarece August a insistat ca Tiberiu să divorțeze de soția lui și să se căsătorească cu Iulia, fiica văduvă a împăratului. Tiberiu a fost adoptat de August în anul 4 e.n.

August l-a ales pe Tiberiu ca succesor al său doar după ce toți ceilalți favoriți ai săi au murit. La 17 august, anul 14 e.n. (potrivit calendarului gregorian), August a decedat iar la 15 septembrie, Tiberiu a permis Senatului să îl numească împărat. Ioan a început să boteze „în al cincisprezecelea an al domniei lui Tiberiu Cezar”. Dacă anii s-au calculat de la moartea lui August, al 15-lea an a durat din august 28 e.n până în august 29 e.n. Dacă numărătoarea s-a făcut din momentul în care Tiberiu a fost proclamat oficial împărat, anul al 15-lea a durat din septembrie 28 e.n. până în septembrie 29 e.n. (Lu 3:1-3)

Tiberiu a trăit până în martie 37 e.n., deci el a fost împărat pe toată durata serviciului pământesc al lui Isus. Așadar, este foarte probabil ca pe moneda pentru impozite adusă lui Isus, când acesta a zis: „Dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”, să fi fost chipul lui Tiberiu. (Mr 12:14-17; Mt 22:17-21; Lu 20:22-25) Tiberiu a extins domeniul de aplicabilitate a legii care pedepsea crima de lezmaiestate (laesa majestas), astfel încât aceasta să includă, pe lângă actele de sedițiune, chiar și cuvinte defăimătoare la adresa împăratului. Se presupune că în virtutea acestei legi au exercitat evreii presiuni asupra lui Ponțiu Pilat ca să îl ucidă pe Isus. (Ioa 19:12-16) Ulterior, deoarece samaritenii se plângeau de administrația sa, Tiberiu l-a chemat pe Pilat la Roma, dar, până să ajungă Pilat acolo, Tiberiu a murit și a fost succedat de Caligula.

Ca împărat, Tiberiu a avut atât virtuți, cât și vicii. Întrucât s-a reținut să cheltuiască bani pe obiecte de lux, a folosit cu generozitate fondurile disponibile pentru a asigura prosperitatea imperiului, precum și pentru a repara daunele produse de dezastre sau alte condiții vitrege. Tiberiu s-a considerat un simplu om, nu un dumnezeu, refuzând multe titluri onorifice și îndreptând, în general, cultul împăratului spre August (Octavian), nu spre propria persoană.

Cu toate acestea, viciile i-au depășit virtuțile. Era extrem de suspicios și de ipocrit în relațiile cu alții, iar de-a lungul domniei sale au existat nenumărate condamnări la moarte, printre victime aflându-se mulți dintre foștii săi prieteni. În plus, consulta astrologii. La vila lui din Capri, unde și-a petrecut ultimii 10 ani din viață, el și-a satisfăcut dorințele perverse într-un mod absolut degradant cu bărbați ținuți pentru scopuri nenaturale.

Tiberiu a fost disprețuit nu doar de persoane precum învățătorul său, Teodor din Gadara, și tatăl său vitreg, August, ci și de supuși în general. După moartea lui, Senatul a refuzat să îl zeifice. Din aceste motive, precum și din altele, mulți bibliști văd în persoana lui Tiberiu o împlinire a profeției potrivit căreia „unul care va fi disprețuit” se va ridica în calitate de ‘rege al nordului’. (Da 11:15, 21)