TIATIRA

Oraș reconstruit la începutul secolului al III-lea î.e.n. de către Seleucos Nicator, unul dintre generalii lui Alexandru cel Mare. Era situat în vestul Asiei Mici, la aproximativ 60 km de țărmul Mării Egee, pe malul unui afluent al râului Hermos (în prezent, Gediz). Congregația creștină din Tiatira a primit prin intermediul apostolului Ioan un mesaj din partea Domnului Isus Cristos (Re 1:11).

În prezent, Tiatira este numită Akhisar și se află la circa 250 km S-S-V de Istanbul și la circa 375 km E de Atena (IMAGINE, vol. 2, p. 946, engl.). Tiatira n-a fost niciodată o metropolă sau un oraș important din punct de vedere politic. A fost însă un centru manufacturier prosper, renumit pentru numeroasele meșteșuguri practicate acolo, printre care țesătoria, vopsirea textilelor, prelucrarea alamei, tăbăcăria și olăritul. Afacerile din Tiatira legate de vopsirea textilelor sunt menționate deseori în inscripții. Producătorii de vopsea din acest oraș foloseau rădăcină de roibă, sau garanță, pentru a obține o culoare stacojie sau purpurie specifică, cunoscută ulterior ca roșu turcesc.

Lidia, care a devenit creștină în timpul primei vizite a lui Pavel în Filipi (Macedonia), era o vânzătoare de purpură din orașul Tiatira. E posibil ca ea să fi fost o reprezentantă în străinătate a unor meșteșugari din Tiatira. Se pare că era o femeie de afaceri bogată, întrucât avea o casă suficient de mare ca să-i poată găzdui pe Pavel și pe însoțitorii lui în timpul șederii lor în Filipi (Fa 16:12-15).

Nu se știe când și prin cine a pătruns creștinismul în Tiatira. În Biblie nu se spune că Pavel sau alți evanghelizatori au vizitat vreodată orașul sau că Lidia s-a întors acolo. E posibil ca vestea bună să fi ajuns în Tiatira în timpul celor doi ani (c. 53-55 e.n.) în care Pavel a predicat în Efes (aflat la circa 115 km S-V de Tiatira), întrucât atunci „toți cei care locuiau în provincia Asiei au auzit cuvântul Domnului, atât iudei, cât și greci” (Fa 19:10). Cert este că, aproximativ 40 de ani mai târziu, în Tiatira exista o congregație creștină puternică (Re 1:10, 11).

Mesajul lui Cristos către congregația din Tiatira. Această congregație, a patra dintre cele șapte care au primit mesaje, a fost lăudată pentru iubirea, credința și perseverența de care dăduseră dovadă membrii ei. De asemenea, ea a fost lăudată pentru serviciul adus lui Dumnezeu: ‘faptele sale din urmă erau mai multe decât cele de altădată’. Însă, deși membrii congregației dovediseră aceste calități lăudabile, ei permiseseră ca în congregație să apară și să persiste o situație gravă. Astfel, Isus i-a reproșat congregației din Tiatira următoarele: „O tolerezi pe femeia aceea, Izabela, care își zice profetesă și care îi învață și îi induce în eroare pe sclavii mei, făcându-i să comită fornicație și să mănânce lucruri jertfite idolilor”. Probabil că „femeia aceea” era numită Izabela din cauza conduitei ei nelegiuite, care se asemăna cu cea a soției lui Ahab, și din cauza încăpățânării cu care refuza să se căiască. Totuși, se pare că doar puțini membri ai congregației din Tiatira se lăsaseră influențați de „Izabela”, având în vedere că mesajul e adresat în continuare ‘celorlalți din Tiatira, tuturor celor care n-au avut această învățătură, celor care n-au cunoscut «lucrurile adânci ale lui Satan»’ (Re 2:18-29).