TARTAR
Stare decăzută, asemănătoare unei închisori, în care i-a aruncat Dumnezeu pe îngerii neascultători din zilele lui Noe.
În Scrierile Sfinte, cuvântul „Tartar” apare doar o singură dată, în 2 Petru 2:4. Apostolul Petru a scris: „Dumnezeu nu s-a reținut să-i pedepsească pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Tartar, punându-i în lanțurile întunericului dens, ca să fie păstrați pentru judecată”. Expresia „i-a aruncat în Tartar” provine din verbul grecesc tartaróō, verb care conține și cuvântul „Tartar”.
Despre Tartar se vorbește și în Iuda 6, unde se spune: „Iar pe îngerii care nu și-au păstrat locul inițial, ci și-au părăsit locuința potrivită pentru ei, i-a legat cu lanțuri eterne, în întuneric dens, păstrându-i pentru judecata zilei celei mari”. Referitor la momentul în care acești îngeri „și-au părăsit locuința potrivită pentru ei”, Petru vorbește despre ʻspiritele din închisoare, care fuseseră neascultătoare odinioară, când Dumnezeu aștepta cu răbdare în zilele lui Noe, în timp ce se construia arcaʼ. (1Pe 3:19, 20) Există o legătură directă între aceste versete și relatarea din Geneza 6:1-4 despre „fiii adevăratului Dumnezeu” care și-au părăsit locuința cerească în timpurile antediluviene pentru a avea relații intime cu femei. Descendenții care au rezultat în urma acestor relații au fost numiți nefilimi. (Vezi NEFILIM; FIUL (FIII) LUI DUMNEZEU.)
Aceste pasaje scot în evidență faptul că termenul „Tartar” nu se referă la un loc propriu-zis, ci la o stare, așa cum reiese și din cuvintele lui Petru și ale lui Pavel. Petru spune că acești îngeri rebeli sunt puși în „lanțurile întunericului dens”, în timp ce Pavel arată că ei își exercită conducerea asupra acestui întuneric din „locurile cerești” ca forțe spirituale rele. (2Pe 2:4; Ef 6:10-12) În mod similar, întunericul dens nu se referă la o lipsă a luminii în sens literal, ci este un rezultat al faptului că aceste ființe nu mai au acces la lumina spirituală din partea lui Dumnezeu, fiind renegați și înlăturați din familia sa, fără să mai aibă nicio speranță de viitor.
Prin urmare, cuvântul Tartar nu înseamnă același lucru cu termenul ebraic Șeol sau cel grecesc Hades, ambele referindu-se la mormântul comun al omenirii. Acest lucru este evident și din cuvintele apostolului Petru, care a arătat că Isus „le-a predicat spiritelor din închisoare” după învierea sa din Hades, nu pe parcursul celor trei zile petrecute în mormânt, sau Hades (Șeol). (1Pe 3:18-20)
Starea decăzută pe care o reprezintă Tartarul nu trebuie confundată nici cu ʻabisulʼ în care, în cele din urmă, vor fi aruncați Satan și demonii săi pentru o mie de ani, în timpul domniei lui Cristos. (Re 20:1-3) După cât se pare, îngerii neascultători au fost aruncați în Tartar „în zilele lui Noe”, dar, potrivit Bibliei, aproximativ 2 000 de ani mai târziu, aceste spirite „îl implorau [pe Isus] să nu le poruncească să se ducă în abis”. (1Pe 3:20; Lu 8:26-31; vezi ABIS)
Cuvântul „Tartar” este folosit și în mitologiile păgâne precreștine. De exemplu, în Iliada lui Homer acest Tartar mitologic este reprezentat ca fiind o închisoare subterană, situată „mult mai adânc decât Hades, cât ceru-i deasupra de glie”. Aici erau întemnițate personaje mitologice precum Cronos, Titanii și zeii inferiori. După cum am văzut, în Biblie, Tartarul nu este un loc, ci o stare și, prin urmare, nu reprezintă același lucru ca Tartarul din mitologia greacă. Cu toate acestea, este demn de remarcat faptul că Tartarul mitologic este prezentat drept un loc al creaturilor supranaturale, nu al oamenilor. Așadar, există o asemănare în această privință, întrucât nici în Tartarul menționat în Scripturi nu sunt închise ființele umane (compară cu Mt 11:23), ci doar creaturile spirituale rele care i se împotrivesc lui Dumnezeu.
Starea de decădere totală reprezentată de Tartar precedă starea în care se vor afla Satan și demonii săi după ce vor fi aruncați în abis, înainte de începerea Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos. Apoi, la sfârșitul acestei perioade, aceștia vor fi distruși definitiv, în „moartea a doua”. (Mt 25:41; Re 20:1-3, 7-10, 14)