TABERA

[Ardere (adică incendiu)]

Loc de campare al israeliților în pustiul Sinai; nu se știe exact unde s-a aflat. Întrucât israeliții au început să se plângă, Dumnezeu a trimis un foc care i-a mistuit pe unii de la marginea taberei. Însă Moise l-a implorat pe Iehova, iar focul s-a stins. Din cauza acestei întâmplări, locul a fost numit „Tabera“ (Nu 11:1–3; De 9:22).