CÂNTARE

O compoziție ce conține muzică și text; o compoziție poetică. (Vezi MUZICĂ.) Aproximativ a zecea parte din întreaga Biblie o reprezintă cântările, cele mai cunoscute exemple fiind Psalmii, Cântarea cântărilor și Plângerile. Deși Scripturile fac referire și la cântări cu specific nereligios, cum ar fi cântări de dispreț sau de seducție, în majoritatea cazurilor – aproximativ 300 –, cântările pe care le menționează Biblia au legătură cu închinarea adusă lui Iehova Dumnezeu. În general, cântatul este asociat cu bucuria, așa cum reiese din cuvintele discipolului Iacov: „Este cineva bine dispus? Să cânte psalmi [cântări de laudă adresate lui Dumnezeu]!”. (Iac 5:13) Cântările ce exprimă durere sufletească pot fi numite pe bună dreptate cântece de jale. (Am 8:10; vezi CÂNTEC DE JALE)

Prima cântare menționată în Biblie a fost cea intonată de Moise și de bărbații Israelului, urmați de Miriam și de femei, cu ocazia eliberării lor din Marea Roșie. (Ex 15:1-21) Alte cântări ar fi cântarea de rămas-bun a lui Moise, cântarea de biruință a Deborei și a lui Barac și cântecul de jale al lui David la moartea lui Saul și a dragului său prieten, Ionatan. (De 31:30; 32:1-43; Ju 5:1-31; 2Sa 1:17-27) În plus, cel puțin 73 dintre Psalmi sunt compoziții ale lui David. Biblia mai amintește și „cântarea pentru Iehova”, intonată cu ocazia restabilirii închinării curate întreprinse de Ezechia, precum și „cântarea lui Moise” și „cântarea Mielului”. (2Cr 29:27; Re 15:3, 4)

Referiri la „o cântare nouă” găsim nu doar în cartea Psalmii, ci și în scrierile lui Isaia și ale apostolului Ioan. (Ps 33:3; 40:3; 96:1; 98:1; 144:9; 149:1; Is 42:10; Re 5:9; 14:3) O examinare a contextului majorității acestor ocurențe dezvăluie că aceasta e intonată cu ocazia unei noi manifestări a suveranității universale a lui Iehova, așa cum reiese din proclamația plină de bucurie consemnată în Psalmul 96:10: „Iehova a devenit Rege!”. Aceste noi fațete ale extinderii regalității lui Iehova, precum și efectul lor asupra cerului și a pământului par să constituie subiectul ʻcântării noiʼ. (Ps 96:11-13; 98:9; Is 42:10, 13)