ȘELAH

1. [ebr. șélaḥ, posibil: Armă ce se aruncă] Fiu al lui Arpacșad și nepot al lui Sem; s-a născut în 2333 î.e.n. și a murit în 1900 î.e.n., la vârsta de 433 de ani. Atât Șelah, cât și Eber, unul dintre fiii lui, au fost fiecare întemeietorul uneia dintre cele 70 de familii postdiluviene. Eber a aparținut liniei genealogice care a dus de la Sem la Avraam și, în cele din urmă, la Isus (Ge 10:22, 24; 11:12-15; 1Cr 1:18, 24; Lu 3:35).

2. [ebr. șeláh, posibil: Cerere] Al treilea fiu al lui Iuda de la soția sa canaanită (1Cr 2:3). Conform legii leviratului, Tamar ar fi trebuit să-i fie dată de soție lui Șelah, dar acest lucru nu s-a întâmplat (Ge 38:1-5, 11-14, 26). Descendenții lui Șelah – dintre care unii sunt menționați cu numele împreună cu orașele unde au locuit – au constituit familia șelaniților. Unii dintre aceștia s-au întors din exilul babilonian (Nu 26:20; 1Cr 4:21-23; 9:5; Ne 11:5).