SAMSON

[dintr-o rădăcină care înseamnă „soare”]

Unul dintre judecătorii de seamă ai Israelului. A fost fiul lui Manoah, un danit din Țora. Înainte de nașterea lui Samson, un înger i s-a arătat mamei lui și a anunțat-o că va avea un fiu care trebuia să fie nazireu din naștere și ʻsă salveze Israelul din mâna filistenilorʼ. (Ju 13:1-5, 24; 16:17) Întrucât urma să joace un rol important în lupta împotriva filistenilor, Samson avea să vină în contact cu trupurile moarte ale celor uciși în luptă. Așadar, natura misiunii sale a arătat clar că legea care le interzicea nazireilor să se apropie de corpuri moarte nu se aplica în cazul lui. (Nu 6:2-9) De asemenea, e demn de remarcat că această lege trebuia respectată doar de cei care făceau în mod voluntar jurământ de nazireat. Însă Samson trebuia să respecte cerințele transmise de îngerul lui Iehova mamei lui.

Când a ajuns la vârsta căsătoriei, Samson le-a cerut părinților să-i ia de soție o femeie filisteană din Timna. Lucrul acesta era în acord cu îndrumarea spiritului lui Dumnezeu, căci îi dădea ocazia lui Samson să lupte împotriva filistenilor. (Ju 13:25–14:4) În apropiere de Timna, a fost atacat de un leu. Cu puterea primită de la spiritul lui Dumnezeu, el a sfâșiat leul în două cu mâinile goale. Apoi și-a continuat drumul până la Timna, unde a vorbit cu femeia filisteană cu care dorea să se căsătorească. (Ju 14:5-7)

După o vreme, Samson, însoțit de părinții lui, s-a dus la Timna ca să-și aducă logodnica acasă. El s-a abătut din drum ca să vadă corpul leului pe care îl omorâse. În interiorul cadavrului a găsit un roi de albine și miere. Samson a mâncat din miere, iar când a ajuns la părinții lui, le-a dat și lor să mănânce. La ospățul de nuntă, el a făcut din această întâmplare subiectul unei ghicitori, pe care le-a spus-o celor 30 de cavaleri de onoare filisteni. Întâmplările ulterioare legate de această ghicitoare i-au dat ocazia lui Samson să ucidă 30 de filisteni la Ascalon. (Ju 14:8-19)

Când tatăl logodnicei sale i-a dat-o pe aceasta altui bărbat și nu i-a permis lui Samson să o vadă, el a avut din nou motiv să acționeze împotriva filistenilor. Folosindu-se de 300 de vulpi, el a dat foc holdelor, viilor și livezilor lor de măslini. Furioși, filistenii i-au ars pe logodnica lui Samson și pe tatăl ei, deoarece comportamentul acestuia față de Samson le provocase multe daune. Acțiunea filistenilor i-a dat din nou lui Samson prilej de răzbunare, astfel că el i-a ucis pe mulți dintre ei. (Ju 14:20–15:8)

La rândul lor, dorind să se răzbune pe Samson, filistenii au venit la Lehi. Atunci 3 000 de bărbați din Iuda, cuprinși de frică, au mers la Samson la stânca Etam și l-au convins să se predea, apoi l-au legat cu două frânghii noi și l-au dus la filisteni. Jubilând, filistenii se pregăteau să-l ia în primire. Dar „spiritul lui Iehova a început să acționeze asupra lui, iar frânghiile de pe brațele lui au devenit ca firele de in pârjolite de foc și legăturile de pe mâini i s-au topit”. Luând o falcă de măgar încă neuscată, Samson a ucis 1 000 de bărbați și i-a atribuit această victorie lui Iehova. Iehova a răspuns la cerea lui Samson, dându-i în mod miraculos apă pentru a-i potoli setea. (Ju 15:9-19)

După un timp, Samson a plecat la Gaza. Acolo a văzut o prostituată și a intrat în casa ei. Auzind lucrul acesta, filistenii au stat la pândă, intenționând să-l omoare la ivirea zorilor. Dar, la miezul nopții, Samson s-a ridicat și a smuls din zidul orașului poarta, cu stâlpii ei laterali și cu zăvorul ei, și a dus-o „pe vârful muntelui din fața Hebronului”. (Ju 16:1-3; vezi GAZA nr. 1) Aceasta a fost o mare umilire pentru filisteni, întrucât orașul Gaza a rămas vulnerabil și lipsit de apărare. Faptul că Samson a putut să realizeze acest lucru uluitor arată că el încă avea spiritul lui Iehova. Deci este evident că el nu a intrat în casa acelei prostituate în scopuri imorale. Într-o lucrare, biblistul Paulus Cassel spune cu privire la Ju 16:1: „Samson nu a venit la Gaza cu scopul de a vizita o prostituată: căci se spune că ‘s-a dus și a văzut o prostituată’. Însă, când a decis să rămână [în Gaza] peste noapte, el, dușmanul filistenilor, nu a avut de ales decât să stea la [prostituată]. . . . Șederea lui peste noapte acolo este relatată într-un limbaj asemănător celui folosit în relatarea despre șederea spionilor în casa lui Rahav. Cuvintele ‘a văzut-o’ indică doar faptul că, atunci când a văzut o astfel de femeie, Samson a știut unde putea găsi adăpost peste noapte”. (Theologisch-homiletisches Bibelwerk, Das Buch der Richter und Ruth, de J. Lange, 1865, p. 143) E demn de remarcat și ce spune relatarea biblică, și anume că „Samson a stat culcat până la miezul nopții”, nu că ‘Samson a stat culcat cu ea până la miezul nopții’.

Mergând în teritoriul dușman, Samson a dovedit un curaj remarcabil. Este posibil să se fi dus la Gaza sperând să găsească un motiv de a lupta din nou împotriva filistenilor, așa cum făcuse când a vrut să-și ia o soție din rândurile lor. (Ju 14:4) Dacă așa au stat într-adevăr lucrurile, Samson a intenționat, se pare, să transforme orice manifestare de ostilitate împotriva lui într-o ocazie de a le cauza prejudicii filistenilor.

Trădat de Dalila. După aceea, Samson s-a îndrăgostit de Dalila. (Vezi DALILA.) Dornică de câștig material, ea a încercat să afle secretul puterii lui Samson. De trei ori el i-a dat un răspuns greșit. Dar, întrucât ea îl sâcâia, el a cedat în cele din urmă și i-a dezvăluit secretul: avea o putere neobișnuită pentru că era nazireu din naștere. Atunci Dalila i-a chemat pe filisteni ca să-l dea pe Samson în mâinile lor și ca să-și primească răsplata. În timp ce Samson dormea pe genunchii ei, Dalila a pus să i se radă capul. Când s-a trezit, el nu mai avea spiritul lui Iehova, întrucât permisese să ajungă într-o situație din cauza căreia își pierduse calitatea de nazireu. Sursa puterii lui nu era părul în sine, ci ceea ce reprezenta acesta: relația lui specială cu Iehova în calitate de nazireu. Când această relație a încetat, Samson a devenit un om ca oricare altul. Astfel, filistenii au putut să-i scoată ochii, să-l lege cu două obezi de aramă și să-l pună să macine cereale în închisoare. (Ju 16:4-21)

În timp ce Samson zăcea în închisoare, filistenii au pregătit o mare jertfă pentru dumnezeul lor Dagon, căruia îi atribuiau succesul pentru prinderea lui Samson. În casa în care i se aducea închinare lui Dagon s-a adunat o mare mulțime de oameni, inclusiv toți domnitorii filistenilor. Numai pe acoperiș erau 3 000 de bărbați și de femei! Cuprinși de veselie, filistenii l-au scos din închisoare pe Samson pentru a-i distra. Între timp, părul lui crescuse foarte mult. Când a sosit, Samson i-a cerut băiatului care îl conducea să-l lase să atingă coloanele ce susțineau casa. Apoi i-a înălțat lui Iehova următoarea rugăciune: „Adu-ți aminte de mine, te rog, și dă-mi putere, te rog, doar de data aceasta, o, Dumnezeule, și lasă-mă să mă răzbun pe filisteni pentru unul dintre cei doi ochi ai mei”. (Ju 16:22-28) Probabil că Samson s-a rugat să se răzbune doar pentru un ochi deoarece recunoștea că el era parțial vinovat de pierderea lor. Sau probabil că, în calitate de reprezentant al lui Iehova, îi era imposibil să se răzbune în mod deplin.

Samson s-a proptit de cele două coloane de susținere și „a împins cu toată puterea”, iar casa s-a prăbușit. Drept urmare, Samson a murit și, odată cu el, au murit mulți filisteni – mai mulți decât ucisese în tot timpul vieții. Rudele „l-au înmormântat între Țora și Eștaol, în mormântul lui Manoah, tatăl său”. Astfel, Samson a murit fidel după ce judecase Israelul 20 de ani. Iată de ce numele său apare pe bună dreptate printre numele celor care, prin credință, „au fost făcuți puternici”. (Ju 15:20; 16:29-31; Ev 11:32-34)