SADUCHEI

Sectă iudaică importantă din care făceau parte și preoții. (Fa 5:17) Membrii acesteia nu credeau nici în înviere, nici în existența îngerilor. (Fa 23:8)

Nu se cunoaște cu exactitate când a apărut această sectă religioasă. Prima mențiune istorică a saducheilor apare în scrierile lui Josephus, care consemnează că, în cea de-a doua jumătate a secolului al II-a î.e.n., aceștia se aflau în opoziție cu fariseii. (Antichități iudaice, XIII, X, 6) Josephus oferă informații și despre învățăturile lor. Totuși, există unele îndoieli cu privire la acuratețea acestor informații. Potrivit lui Josephus, spre deosebire de farisei, saducheii negau cu desăvârșire existența destinului și susțineau că fiecare persoană era responsabilă, prin acțiunile sale, de ceea ce i se întâmpla. (Antichități iudaice, XIII, V, 9) Ei respingeau numeroasele tradiții orale respectate de farisei, precum și convingerile acestora cu privire la nemurirea sufletului și pedeapsa sau răsplata de după moarte. În ce privește relațiile dintre ei, saducheii erau destul de reci, având reputația de persoane care obișnuiau să discute în contradictoriu. Potrivit lui Josephus, învățăturile lor îi atrăgeau în special pe cei bogați. (Antichități iudaice, XIII, X, 6; XVIII, I, 4; Istoria războiului iudeilor împotriva romanilor, II, VIII, 14)

Așa cum le-a atras atenția Ioan Botezătorul, saducheii trebuiau să dea rod care să arate căință. Acest lucru era necesar deoarece, la fel ca fariseii, ei nu respectaseră legea lui Dumnezeu. (Mt 3:7, 8) Chiar și Isus Cristos a comparat învățăturile lor denaturate cu plămădeala. (Mt 16:6, 11, 12)

Referitor la convingerile religioase ale saducheilor, în Faptele 23:8 se spune: „Căci saducheii spun că nu există nici înviere, nici înger, nici spirit, pe când fariseii cred în toate acestea”. Astfel, vrând să-l pună la încercare pe Isus Cristos, unii dintre saduchei i-au pus întrebări despre înviere și despre căsătoria între cumnați. Făcând însă referire la scrierile lui Moise, pe care saducheii afirmau că le acceptă, Isus i-a redus la tăcere, demonstrându-le că punctul lor de vedere cu privire la înviere era greșit. (Mt 22:23-34; Mr 12:18-27; Lu 20:27-40) Mai târziu, când s-a aflat în fața Sanhedrinului, apostolul Pavel i-a dezbinat pe membrii curții supreme a evreilor, instigându-i pe farisei împotriva saducheilor. Acest lucru a fost posibil din cauza diferențelor religioase care existau între cele două grupări. (Fa 23:6-10)

În pofida acestor diferențe, saducheii și fariseii și-au unit forțele pentru a i se împotrivi lui Isus și, împreună, l-au pus la încercare, cerându-i să le arate un semn. (Mt 16:1) Biblia arată că saducheii au avut un rol determinant în uciderea lui Isus. Saducheii erau membri ai Sanhedrinului, instanță care a complotat împotriva lui Isus și care, mai târziu, l-a condamnat la moarte. Din curtea supremă făceau parte marele preot Caiafa, care era saducheu, precum și alți preoți proeminenți. (Mt 26:59-66; Ioa 11:47-53; Fa 5:17, 21) Prin urmare, ori de câte ori Scripturile grecești creștine menționează unele acțiuni întreprinse de către preoții principali, saducheii erau, cu siguranță, implicați. (Mt 21:45, 46; 26:3, 4, 62-64; 28:11, 12; Ioa 7:32) Din câte se pare, aceștia au avut o contribuție semnificativă în încercarea de a opri răspândirea creștinismului după moartea și învierea lui Isus. (Fa 4:1-23; 5:17-42; 9:14)