SERVICIU SACRU

Serviciu, sau activitate, cu caracter sacru, având legătură directă cu închinarea adusă lui Dumnezeu.

Termenul ebraic ʽavád înseamnă în esență „a sluji” (Ge 14:4; 15:13; 29:15) sau „a lucra” (Ex 34:21); el mai este redat și prin „a cultiva”. (Ge 4:12; De 28:39) Când este folosit cu referire la serviciul adus fie lui Iehova, fie zeilor falși, ʽavád are sensul de „a aduce închinare”, sau „a îndeplini un serviciu sacru”. (Ex 10:26; De 11:16) În mod asemănător, verbul grecesc latreúō are sensul de „a sluji”. Acesta este folosit în legătură cu îndeplinirea unui serviciu pentru Dumnezeu (Mt 4:10; Lu 1:74; 2:37; 4:8; Fa 7:7; Ro 1:9; Flp 3:3; 2Ti 1:3; Ev 9:14; 12:28; Re 7:15; 22:3), așa cum se îndeplinea la sanctuar sau la templu (Ev 8:5; 9:9; 10:2; 13:10), dar și în legătură cu închinarea falsă, în cadrul căreia se îndeplinea un serviciu pentru lucruri create. (Fa 7:42; Ro 1:25) În Scripturile grecești creștine, substantivul latreía este folosit exclusiv cu referire la serviciul îndeplinit pentru Dumnezeu. (Ioa 16:2; Ro 9:4; 12:1; Ev 9:1, 6) El diferă de termenul grecesc diakonía, care înseamnă tot „serviciu”, dar care este folosit în legătură cu lucruri obișnuite, laice, care nu sunt sacre.

Singurul căruia i se cuvine în mod legitim închinarea, sau pentru care trebuie să îndeplinim un serviciu sacru, este Iehova Dumnezeu. (Mt 4:10; Lu 4:8) În virtutea relației speciale pe care o aveau cu Iehova Dumnezeu prin legământ, evreilor le-ar fi revenit privilegiul de a îndeplini un serviciu sacru ca fii ai lui Dumnezeu născuți de spirit și membri ai unei ‘preoții regale’. Majoritatea dintre ei însă au pierdut acest privilegiu deoarece nu au manifestat credință în Cristos Isus. (Ro 9:3-5, 30-33; 1Pe 2:4-10) De fapt, la fel ca fariseul Saul înainte de a deveni creștin, mulți considerau că îndeplineau un serviciu sacru pentru Dumnezeu persecutându-i pe continuatorii lui Cristos. (Ioa 16:2; Fa 26:9-11; Ga 1:13, 14)