REBECA
[posibil: Vacă]
Fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, și strănepoata lui Avraam. Ea avea un frate pe nume Laban. (Ge 22:20-23)
În 1878 î.e.n., Avraam l-a trimis pe administratorul casei sale, probabil Eliezer, să caute o soție potrivită pentru fiul său Isaac, care avea pe atunci 40 de ani. Slujitorul lui Avraam a călătorit până la „orașul lui Nahor”, din nordul Mesopotamiei, și s-a oprit la o fântână. Acolo, el s-a rugat ca tânăra pe care o va alege Iehova nu numai să-i dea să bea apă, ci și să se ofere să adape cele zece cămile ale sale. (Ge 24:1-14) În timp ce el se ruga, Rebeca a venit la fântână cu un urcior. Când slujitorul lui Avraam i-a cerut o gură de apă, Rebeca i-a dat cu amabilitate să bea, după care „și-a golit repede urciorul în adăpătoare și a alergat de multe ori la fântână ca să scoată apă; și a scos pentru toate cămilele lui. În tot acest timp, omul o privea uimit, în tăcere, ca să vadă dacă Iehova îl făcuse să reușească în călătoria sa”. Rebeca s-a dovedit a fi bună, ospitalieră, umilă și harnică. În plus, ea „era foarte frumoasă”. (Ge 24:14-21)
Înțelegând că rugăciunea i-a fost ascultată, slujitorul lui Avraam i-a oferit Rebecăi un inel de aur pentru nas și două brățări de aur (în prezent, în valoare de aproximativ 1 350 $). Rebeca le-a arătat cadourile mamei sale și fratelui său, Laban. Ei l-au primit cu ospitalitate în casa lor pe slujitorul lui Avraam, precum și pe însoțitorii săi. (Ge 24:22-32) Totuși, el nu a vrut să mănânce până nu a explicat de ce venise. Laban și tatăl său, Betuel, au consimțit ca Rebeca să se căsătorească cu Isaac. Slujitorul lui Avraam le-a dat Rebecăi și familiei sale daruri prețioase – obiecte de aur și de argint, precum și veșminte alese –, după care au mâncat împreună. (Ge 24:33-54) Toate acestea au constituit, conform obiceiului vremii, un contract de căsătorie onorabil, dar nu între Rebeca și Isaac, ci între părinții lor. Astfel, Rebeca a devenit logodnica lui Isaac și, din acel moment, a fost considerată soția lui.
Cu acordul Rebecăi, caravana a pornit în dimineața următoare în lunga călătorie spre Beer-Lahai-Roi, din ținutul Neghevului, unde locuia Isaac. Înainte ca Rebeca să plece, familia ei a binecuvântat-o, spunându-i: „Din tine să iasă de mii de ori zece mii și descendenții tăi să ia în stăpânire orașele celor ce îi urăsc!”. Rebeca era însoțită de doica ei, Debora, și de alte slujitoare; din câte se pare, niciuna dintre ele nu s-a mai întors în ținutul natal. (Ge 24:55-62; 35:8)
Când caravana a ajuns la destinație, Rebeca l-a văzut pe viitorul ei soț apropiindu-se și și-a acoperit capul cu un văl. Slujitorul lui Avraam i-a relatat lui Isaac tot ce se întâmplase în călătorie și modul în care îl îndrumase Iehova. Atunci Isaac a dus-o pe Rebeca în cortul mamei sale, iar ea i-a devenit soție. Isaac a iubit-o mult pe Rebeca și, datorită ei, „a găsit mângâiere după pierderea mamei lui”, care murise cu trei ani înainte. (Ge 24:63-67)
Asemenea Sarei, Rebeca a fost sterilă mult timp. După aproximativ 19 ani, timp în care Isaac l-a implorat constant pe Iehova pentru soția lui, ea a rămas însărcinată și a născut gemeni, pe Esau și pe Iacob. Sarcina a fost atât de grea (fiii din pântecele ei se loveau unul pe celălalt), încât Rebeca a zis: „De ce să mai trăiesc?”. Iehova a asigurat-o că va deveni mama a două mari națiuni și că „cel mai mare îi va sluji celui mai mic”. (Ge 25:20-26) Acest lucru arăta, așa cum a afirmat mai târziu apostolul Pavel, că alegerea descendenților promisiunii depindea în exclusivitate de Dumnezeu. (Ro 9:6-13)
La un moment dat, tot asemenea Sarei, Rebeca și-a ascuns identitatea, pretinzând că este sora lui Isaac, soțul ei. Pe atunci, Isaac și Rebeca locuiau pe teritoriul filistenilor, unde domnea Abimelec; ei fuseseră nevoiți să se mute acolo pentru un timp din cauza foametei care se abătuse peste țara lor. Probabil că Rebeca nu mai era chiar tânără, totuși, era încă atât de frumoasă, încât Isaac, moștenitorul legământului avraamic, se temea că putea fi ucis dacă se afla că era soțul ei. (Ge 26:1-11)
După ce a îmbătrânit, Isaac s-a pregătit să-l binecuvânteze pe Esau, întâiul său născut. Rebeca a intervenit rapid pentru ca Iacob să fie cel care primea binecuvântarea. (Ge 25:28-34; 27:1-5) Biblia nu menționează dacă Rebeca știa că Iacob deținea legal dreptul de întâi născut, pe care îl cumpărase de la Esau. În orice caz, ea își amintea ce îi spusese Iehova, și anume că cel mai mare îi va sluji celui mai mic. Astfel, ea a acționat pentru a se asigura că Iacob va primi binecuvântarea tatălui său. Cele întâmplate ulterior au fost în armonie cu scopul lui Iehova. (Ge 27:6-29; vezi IACOB nr. 1)
Mai târziu, când a aflat că Esau plănuia să-l ucidă pe Iacob, Rebeca l-a convins pe Isaac să-l trimită pe Iacob în ținutul ei natal pentru a-și căuta o soție. Atât Isaac, cât și Rebeca erau foarte supărați fiindcă Esau își luase două soții dintre canaaniți, pe care îi detestau. (Ge 26:34, 35; 27:41-46; 28:1-5; 29:10-12)
Biblia nu spune când a murit Rebeca; este posibil ca ea să fi murit înainte ca Iacob să se întoarcă din Mesopotamia. (Ge 35:27) Rebeca a fost înmormântată în peștera familiei de la Macpela, lângă Avraam și Sara; mai târziu, aici au fost înmormântați și Isaac, Lea și Iacob. (Ge 49:29-31; 50:13)