PROSTITUATĂ
Persoană, îndeosebi femeie, care întreține relații sexuale extraconjugale, mai ales pentru bani. De fapt, termenul grecesc pórnē (persoană imorală, desfrânată, prostituată) provine dintr-o rădăcină verbală care înseamnă „a vinde”. Termenul ebraic pentru prostituat(ă) este zônáh. El provine din rădăcina verbală zanáh, care înseamnă „a se prostitua, a avea relații imorale, a se destrăbăla”.
Dumnezeu a condamnat dintotdeauna prostituția. În Eden, el însuși a stabilit norma perfectă privitoare la căsătorie când i-a unit pe Adam și pe Eva prin căsătorie. El a spus: „Bărbatul îi va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de soția sa, iar ei vor deveni o singură carne”. (Ge 2:24) Deși a condamnat prostituția, Dumnezeu a permis concubinajul și poligamia chiar și în rândul slujitorilor săi. Însă, la timpul potrivit, el a restabilit norma perfectă privitoare la căsătorie prin Isus Cristos. Isus a citat cuvintele Tatălui său menționate anterior, iar Pavel a arătat că această regulă este obligatorie în congregația creștină. Apostolul a spus că un creștin care o încalcă și se unește cu o prostituată devine „un singur corp cu ea”. (Mt 19:4-9; 1Co 6:16)
Punctul de vedere al slujitorilor din vechime ai lui Dumnezeu cu privire la prostituție este ilustrat de cazul lui Iuda, strănepotul lui Avraam. În timp ce locuia ca străin în Canaan, unde prostituția era acceptată, acest cap de familie a avut relații intime cu Tamar, văduva fiului său Er, care se deghizase în prostituată. Când s-a descoperit că Tamar era însărcinată, Iuda a fost înștiințat: „Tamar, nora ta, s-a prostituat și a rămas însărcinată”. Întrucât Tamar era considerată logodnica fiului său Șelah, Iuda a poruncit să fie omorâtă și arsă. După ce adevărul a ieșit la iveală, Iuda n-a încercat să se dezvinovățească, ci a spus despre Tamar: „Ea este mai dreaptă decât mine, căci nu i-am dat-o fiului meu Șelah”. Iuda a scuzat-o pe Tamar pentru modul în care acționase ca să aibă un urmaș de la el, deoarece el nu i-o dăduse fiului său Șelah ca să încheie cu ea căsătoria între cumnați. (Ge 38:6-26)
Sub Lege. Legea dată de Dumnezeu Israelului spunea: „Să nu-ți dezonorezi fiica făcând-o să se prostitueze, pentru ca țara să nu fie pângărită de prostituție și să nu se umple de depravare”. (Le 19:29) A șaptea poruncă interzicea adulterul (Ex 20:14; De 5:18), iar pedeapsa pe care o primeau ambii vinovați era moartea. (Le 20:10) Aceeași pedeapsă o primea și tânăra care susținea în mod fals că este virgină când se căsătorea. (De 22:13-21) Dacă o fată logodită comitea imoralitate cu un alt bărbat era pedepsită cu moartea, exact ca o soție adulteră. (De 22:23, 24) Dacă o fată care nu era logodită comitea imoralitate, ea trebuia să se căsătorească cu cel ce a sedus-o, cu excepția cazului în care tatăl ei refuza să-și dea consimțământul. (Ex 22:16, 17; De 22:28, 29)
Din aceste motive și din altele, prostituatele din Israel erau – fără îndoială, cu mici excepții – femei străine. Cartea Proverbele avertizează în repetate rânduri cu privire la „femeia străină” care îl ademenește pe un bărbat să comită imoralitate. (Vezi nota de subsol de la Pr 2:16; 5:20; 7:5 și 22:14.)
Legea le interzicea preoților să se căsătorească cu o prostituată, iar fiica unui preot care se prostitua trebuia omorâtă și apoi arsă în foc. (Le 21:7, 9, 14) „Plata pentru o prostituată” nu putea fi acceptată drept contribuție la sanctuarul lui Iehova deoarece prostituția era dezgustătoare în ochii săi. (De 23:18)
Cazul celor două prostituate, soluționat de Solomon cu multă înțelepciune și pricepere, a întărit foarte mult convingerea poporului că el era succesorul potrivit al lui David la tronul Israelului. Probabil că acest caz nu putuse fi rezolvat de o instanță inferioară și, drept urmare, fusese înaintat regelui. (De 1:17; 17:8-11; 1Sa 8:20) Este posibil ca aceste femei să nu fi fost prostituate în sensul propriu al cuvântului – adică nu se vindeau pentru bani –, ci femei care comiseseră imoralitate, fie evreice, fie, foarte probabil, femei străine. (1Re 3:16-28)
Prostituția sacră. Prostituția sacră a jucat un rol semnificativ în religia falsă. Istoricul Herodot a scris că „cel mai rușinos din obiceiurile câte le au babilonienii este acesta: fiecare femeie din ținut are datoria, o dată în viața ei, să stea în templul Afroditei și să se dea unui bărbat străin”. (Istorii, cartea I, CXCIX, traducere de Adelina Piatkowski, Editura Științifică, 1961) Prostituția sacră se practica și în cadrul închinării la Baal, la Aștoret și la alți zei și zeițe venerate în Canaan și în alte locuri.
Închinarea depravată includea nu doar prostituate sacre, ci și prostituați sacri. (1Re 14:23, 24; 15:12; 22:46)
„Calea spre Mormânt.” În Proverbele, capitolul 7, regele Solomon descrie o scenă pe care a văzut-o de la fereastră și care ilustrează modul de acțiune al unei prostituate, precum și consecințele suferite de cei ce cad în mrejele ei. El vede un tânăr trecând pe stradă, nu departe de casa unei prostituate, la lăsarea nopții. Acest tânăr este „fără minte” (lit. „lipsit de inimă”), adică fără judecată sănătoasă. (Vezi INIMĂ.) O femeie îmbrăcată indecent, în veșminte de prostituată, îi iese înainte. Buzele-i sunt dulci și vorbele, ademenitoare, dar, în realitate, ea este gălăgioasă și sfidătoare și are o inimă vicleană. Prostituata se dă drept o femeie pioasă spunând că a adus jertfe de comuniune chiar în acea zi. Ea sugerează astfel că are mâncare din belșug, întrucât cel care aducea jertfa de comuniune lua de regulă o parte din jertfă pentru sine și pentru familia sa. (Pr 7:6-21)
Odată ajuns în acest punct, tânărul nu mai poate rezista tentației de a păcătui cu ea. Lăsând la o parte orice urmă de rațiune, tânărul merge după prostituată „ca taurul . . . la înjunghiere”, ca un om în cătușe care nu mai poate scăpa de pedeapsă. În final, „o săgeată îi străpunge ficatul”, adică tânărul primește lovitura de grație. El ar putea muri literalmente, contractând o boală cu transmitere sexuală fatală (în stadiul avansat de sifilis, bacteriile distrug ficatul). În plus, ʻși-ar putea pierde sufletul’, deoarece a păcătuit grav împotriva lui Dumnezeu. Întreaga sa ființă și întreaga sa viață îi sunt grav afectate. Solomon își încheie relatarea spunând: „Casa ei [a prostituatei] este calea spre Mormânt și coboară spre încăperile morții”. (Pr 7:22, 23, n.s., 27; compară cu Pr 2:16-19; 5:3-14)
„Își risipește averea.” În Proverbele 29:3 se spune: „Omul care iubește înțelepciunea își bucură tatăl, dar cine umblă cu prostituatele își risipește averea [bunurile]”. Un astfel de om își distruge bunul cel mai de preț: prietenia cu Dumnezeu. De asemenea, își face de râs familia și își distruge relațiile familiale. Un alt proverb avertizează că el și-ar putea pierde demnitatea, ar putea suferi pentru tot restul vieții și ar putea rămâne fără bunurile pentru care a trudit. (Pr 5:9, 10)
De aceea, înțeleptul rege Solomon dă următorul sfat: „Nu dori în inima ta frumusețea ei [a femeii imorale] . . ., căci, din cauza unei prostituate, omul rămâne doar cu o bucată de pâine, iar femeia adulteră vânează o viață prețioasă”. (Pr 6:24-26) Acest pasaj ar putea însemna că un israelit care avea relații cu o prostituată își risipea averea și ajungea la sărăcie (compară cu 1Sa 2:36; Lu 15:30) și că cel care comitea adulter cu soția altuia își pierdea viața (sub Legea mozaică, pedeapsa pentru adulter era moartea). Sau întregul pasaj ar putea să se refere la o soție adulteră, numită prostituată.
Ultimele versete din capitolul 6 spun: „Tot așa este și cu cel ce se culcă cu soția semenului său: cine o atinge nu va rămâne nepedepsit. Oamenii nu disprețuiesc un hoț dacă acesta fură ca să se sature când îi este foame. Însă, dacă este prins, va da înapoi de șapte ori mai mult, va da toate lucrurile de valoare din casa lui. Oricine comite adulter cu o femeie este fără minte; cine face așa își distruge viața. Nu va avea decât răni și dezonoare și rușinea nu i se va șterge. Căci gelozia stârnește furia soțului și el nu va arăta îndurare când se va răzbuna. Nu va accepta nicio despăgubire și nu se va lăsa înduplecat oricât de mare ar fi darul pe care i-l dai”. (Pr 6:29-35)
Pasajul din Proverbele 6:30-35 ar putea fi înțeles în sensul că oamenii nu îl condamnă prea aspru pe un hoț care fură pentru a-și potoli foamea; într-o oarecare măsură, ei îi înțeleg fapta. Totuși, conform Legii, dacă era prins, hoțul trebuia să dea înapoi ce a furat plus ʻo despăgubire’. (Ex 22:1, 3, 4) Este posibil ca expresia „de șapte ori” din acest proverb să sugereze că hoțul trebuia să plătească despăgubirea maximă. În schimb, cel care comite adulter nu-și poate răscumpăra păcatul. El nu va scăpa de rușine și nu va putea plăti nicio despăgubire pentru a evita pedeapsa pe care o merită.
Dacă un creștin care este o parte a corpului spiritual al lui Cristos are relații cu o prostituată sau comite imoralitate, el ia practic o parte a corpului lui Cristos și o unește cu o prostituată, formând un sigur corp cu aceasta. Astfel, el păcătuiește împotriva propriului său corp, care este una dintre „părțile corpului lui Cristos”. (1Co 6:15-18)
O practică ce trebuie abandonată. Cei care se prostituează nu sunt iremediabil pierduți: ei pot fi salvați dacă renunță la această practică detestabilă și manifestă credință în jertfa de răscumpărare a lui Isus Cristos. Dacă persistă în această practică imorală, nu vor moșteni Regatul. (Ga 5:19-21; Ef 5:5) În scrisoarea sa către creștinii din Corint, apostolul Pavel le-a amintit că unii dintre ei fuseseră oameni imorali și adulteri, dar abandonaseră acea cale păcătoasă și fuseseră spălați și declarați drepți în numele Domnului Isus Cristos. (1Co 6:9-11) Multe prostituate din Israel au dovedit că aveau o inimă mai bună decât conducătorii religioși. Aceste femei, disprețuite de scribi și de farisei, au acceptat cu umilință mesajul predicat de Ioan Botezătorul. Ele au fost date ca exemplu de Isus, care le-a spus conducătorilor religioși: „Adevărat vă spun că încasatorii de impozite și prostituatele vor intra înaintea voastră în Regatul lui Dumnezeu”. (Mt 21:31, 32)
Rahav. Rahav, din orașul păgân Ierihon, este un exemplu de prostituată care a manifestat credință în Dumnezeu și a fost declarată dreaptă. (Iac 2:25) Bărbații trimiși de Iosua să spioneze Ierihonul au fost găzduiți acasă la Rahav. (Ios 2:1) Este greu de crezut că ei s-au dus acolo în scopuri imorale. Referitor la motivele lor, profesorii C. Keil și F. Delitzsch spun următoarele: „Intrând în casa unei astfel de persoane, ei nu stârneau atâtea suspiciuni. În plus, le-ar fi fost mai ușor să fugă, întrucât locuința ei se afla chiar în zidul cetății sau deasupra lui. Dar Domnul a călăuzit pașii spionilor, astfel încât ei să ajungă la această păcătoasă, care era persoana cea mai potrivită pentru planul lor. Vestea despre minunile pe care Dumnezeul cel viu le făcuse în favoarea Israelului lăsase o impresie atât de puternică în inima ei, încât ea nu doar că le-a vorbit spionilor despre disperarea canaaniților, ci chiar și-a riscat viața și i-a ascuns de compatrioții ei, dovedind astfel încredere în puterea Dumnezeului israeliților”. (Commentary on the Old Testament, 1973, vol. II, Iosua, p. 34) Având în vedere că Dumnezeu le poruncise israeliților să-i alunge pe canaaniți din cauza practicilor lor imorale și că a binecuvântat cucerirea Ierihonului, precum și pe Rahav, ar fi total ilogic să presupunem că spionii au comis imoralitate cu ea sau că ea a continuat să se prostitueze. Pentru credința și faptele ei, Rahav a scăpat cu viață. Mai târziu, ea a încheiat o căsătorie onorabilă cu Salmon, din tribul lui Iuda, și a devenit o ascendentă a lui Isus Cristos. (Le 18:24-30; Ios cap. 2; 6:22-25; Mt 1:1, 5)
Referitor la faptul că Iefta a fost fiul unei prostituate (Ju 11:1) și că Samson a fost găzduit în casa unei prostituate din orașul Gaza (Ju 16:1), vezi IEFTA; SAMSON.
Sensul figurat. În Biblie, o persoană, o națiune sau o congregație care îi este dedicată lui Dumnezeu, dar ajunge să încheie alianțe cu lumea sau să se închine la dumnezei falși este numită „prostituată”. Națiunea Israel a fost o astfel de prostituată. Ea a ajuns să aibă „relații imorale” cu dumnezei străini și, asemenea unei soții infidele care umblă după alți bărbați, a căutat siguranță și salvare la națiuni străine, nu la ʻsoțul’ ei, Iehova Dumnezeu. (Is 54:5, 6) În plus, Ierusalimul a decăzut atât de mult, încât a făcut ceva ce prostituatele n-ar face în mod obișnuit. Iată ce a scris profetul Ezechiel sub inspirație divină: „Prostituatelor li se oferă un dar, însă, în ce te privește, tu le oferi daruri tuturor celor care te iubesc cu patimă și le dai mită ca să vină la tine din toate părțile și să se prostitueze cu tine”. (Eze 16:33, 34) Atât regatul celor zece triburi, al lui Israel, cât și regatul celor două triburi, al lui Iuda, sunt numite prostituate. (Eze 23:1-49)
Cel mai notoriu exemplu de prostituție spirituală este prezentat în cartea Revelația, unde este descrisă în mod simbolic o prostituată cu care ʻau comis imoralitate sexuală regii pământului’. Ea călărește pe o fiară de culoare stacojie, iar pe frunte are scris un nume: „Babilonul cel Mare, mama prostituatelor și a lucrurilor dezgustătoare ale pământului”. (Re 17:1-5; vezi BABILONUL CEL MARE)