PISGA

Culme în partea de nord a lanțului muntos Abarim, chiar la est de Marea Moartă. Poziția exactă nu se cunoaște. Unii au sugerat că Pisga ar corespunde cu actualul Ras es-Siyaghah, un promontoriu situat la aproximativ 16 km E de gura de vărsare a Iordanului în Marea Moartă. Această localizare nu este incompatibilă cu ceea ce spune Biblia referitor la Pisga. Ras es-Siyaghah este puțin mai la nord-vest de Jebel en-Neba, vârf considerat în mod tradițional a fi muntele Nebo (Har Nevo).

Caracteristicile fizice ale acestor două culmi se potrivesc cu scurta descriere făcută în Biblie. Ras es-Siyaghah este cu aproximativ 100 m mai mic decât Jebel en-Neba și este despărțit de acesta printr-o mică depresiune, sau șa. Chiar dacă este mai mic, Ras es-Siyaghah este mai aproape de Ierihon și oferă o panoramă extraordinară. De aici se pot vedea foarte bine Marea Moartă, aflată la circa 1 000 m mai jos, Valea Iordanului, lanțul muntos central — unde se găsesc Hebronul, Betleemul și Ierusalimul — și muntele Hermon, aflat la peste 160 km mai la nord.

Vârful Pisga este menționat prima dată în legătură cu locurile în care au campat israeliții în călătoria lor spre Țara Promisă (Nu 21:20). Era situat în partea sudică a teritoriului ocupat de israeliți în urma înfrângerii amoriților, al căror rege, Sihon, refuzase să-i lase să treacă prin țară (De 4:46, 49; Ios 12:1–3). Mai târziu, Balac, regele Moabului, l-a dus pe Balaam „în câmpul Țofim, pe vârful Pisga“ în încercarea zadarnică de a-l face să blesteme Israelul (Nu 23:14).

Totuși, vârful Pisga este cunoscut cel mai bine ca fiind locul de unde Moise a văzut Țara Promisă cu puțin timp înainte de a muri (De 3:27; 34:1–3). Pisga a fost inclus în moștenirea tribului lui Ruben (De 3:16, 17; Ios 13:15, 20).

De fiecare dată când apare în Biblie, numele Pisga este însoțit de cuvintele „vârful“ sau „povârnișurile“. De aceea, acest loc este numit deseori muntele Pisga, deși sintagma nu apare în Scripturi.