OFEL

[Movilă (adică protuberanță, umflătură, ridicătură)]

Termenul ebraic ʽÓfel este folosit în două moduri. Cel mai des este folosit în sens topografic, cu referire la un deal care iese în evidență sau la un promontoriu. O formă a termenului se referă și la umflăturile sau dilatațiile venelor numite hemoroizi (De 28:27; 1Sa 5:6, 9, 12; 6:4, 5).

În Ierusalim sau în apropiere exista un deal sau o ridicătură de pământ numită haʽÓfel, sau Ofelul. Potrivit indiciilor biblice și indiciilor date de Josephus, Ofelul se afla în partea sud-estică a muntelui Moria (2Cr 27:3; 33:14; Ne 3:26, 27; 11:21). În secolul I e.n., Josephus a spus că Ofelul se afla în locul unde zidul de est „ajungea ... la porticul răsăritean al Templului” (Războiul iudeilor, V, IV, 2). Se pare că Ofelul era ridicătura de pământ care se afla în partea sud-estică a Muntelui Templului și se întindea spre est.

Situat la înălțime, pe marginea văii Chedron, și la adăpostul zidului său, Ofelul avea o poziție foarte avantajoasă în ce privește apărarea. Cu toate acestea, Isaia a profețit că „Ofelul” (din câte se pare, Ofelul din Ierusalim) avea să devină ‘un câmp pustiuʼ (Is 32:14; vezi cum sunt folosiți termenii „turnul” și „colina”, ebr. ʽófel, în Mi 4:8).

Unii erudiți consideră că termenul ʽÓfel din 2 Regi 5:24 desemnează un deal proeminent sau un loc fortificat din apropierea Samariei, unde Ghehazi, slujitorul lui Elisei, a depozitat lucrurile primite de la Naaman. De aici reiese că termenul a fost folosit cu referire nu numai la Ofelul din Ierusalim, ci și la alte movile de acest fel.