ARTICOL SPECIAL
Dumnezeii națiunilor
ÎN LEGE, Iehova le interzicea israeliților să-și facă imagini și să se închine la ele. Adevăratul Dumnezeu este un Spirit; așadar, a face imagini care să-l reprezinte este total greșit. În schimb, au fost descoperite multe imagini ale dumnezeilor altor națiuni antice. Aceștia nu erau decât „dumnezei de lemn și de piatră, făcuți de mâini omenești”. (De 4:28) Ei erau „dumnezei fără valoare”, care, așa cum spune Biblia, aveau ochi și urechi, dar nu-i vedeau și nu-i auzeau pe cei ce le aduceau închinare. (1Cr 16:26; Ps 115:4-8) Astăzi, ei nu sunt decât niște relicve expuse în muzee. Însă aceste imagini ne oferă multe informații despre originile credințelor religioase din prezent.
Triadele religioase își au originea în Babilon. Această tablă de piatră prezintă un sanctuar al zeului-soare babilonian Șamaș, precum și simboluri ale uneia dintre aceste triade: luna (Sin), soarele (Șamaș) și o stea (Iștar).
Pe acest sigiliu antic, Asur, zeul principal al asirienilor, apare cu trei capete (deasupra aripilor).
Egiptenii se închinau la diferite triade. Stânga: Horus, Osiris și Isis. Dreapta: Isis, Horus și Nephthys.
În Egipt era venerată imaginea mamei cu fiul (Isis cu Horus), așa cum astăzi este venerată în creștinătate Fecioara cu pruncul.
Crucea egipteană, crucea cu ansă, era considerată un simbol sacru cu mult timp înainte de apariția creștinismului.
Șarpele a jucat un rol important în închinarea multor popoare. În această operă de artă egipteană apar doi șerpi încrucișați în mâinile zeului din stânga, un șarpe mare în centru și o zeiță cu cap de șarpe în dreapta.
Statuia grecească a lui Asclepios înfățișează un șarpe. Este interesant că, potrivit Bibliei, Satan a vorbit prin intermediul unui șarpe. (Ge 3:1-15; Re 12:9)
Cele zece plăgi care s-au abătut asupra Egiptului au arătat neputința zeilor egipteni. Prima plagă, transformarea apei Nilului în sânge, l-a făcut de rușine pe Hapi, zeul Nilului (stânga). Zeița Heqet, al cărei animal sacru era broasca, nu a putut să-i scape pe egipteni de a doua plagă, invazia broaștelor. Cea de-a zecea plagă, moartea întâilor născuți, a fost cea mai grea dintre toate, întrucât fiul faraonului era considerat fiul zeului Amon-Ra, reprezentat printr-un berbec.