NOE

[probabil, Odihnă; Mângâiere] Fiu al lui Lameh și al zecelea pe linia genealogică a lui Adam prin Set. S-a născut în 2970 î.e.n., la 126 de ani după moartea lui Adam. Când i-a pus numele Noe, Lameh a spus: „El ne va aduce alinare în ce privește munca noastră grea și truda mâinilor noastre, de care avem parte din cauza pământului blestemat de Iehova”. (Ge 5:28-31)

Ireproșabil printre contemporanii săi. Lumea în care trăia Noe era pervertită. În acea vreme, îngerii care își părăsiseră locul inițial și locuința potrivită pentru ei se căsătoriseră cu femei și dăduseră naștere unor descendenți, ʻbărbați cu renume’, care au făcut să escaladeze violența pe pământ. (Ge 6:1-4; Iuda 6) Drept urmare, „orice înclinație a gândurilor și a inimii [oamenilor] era tot timpul numai spre rău” și „toți oamenii de pe pământ aveau un mod de viață degradat”. (Ge 6:5, 11, 12) Dar Noe nu s-a lăsat corupt. Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Noe era un om drept. El era ireproșabil printre oamenii din vremea sa. Noe umbla cu adevăratul Dumnezeu”. (Ge 6:8, 9) Noe putea fi numit „ireproșabil” deoarece, spre deosebire de oamenii lipsiți de pietate, s-a ridicat la înălțimea cerințelor lui Dumnezeu. (Compară cu Ge 6:22; vezi PERFECȚIUNE.)

Iehova decide să distrugă acea lume. Iehova i-a stabilit o limită de timp acelei lumi lipsite de pietate, spunând: „Spiritul meu nu va tolera la nesfârșit omul, căci el nu este decât carne. De aceea, el va mai trăi 120 de ani”. (Ge 6:3) Acesta a fost un decret divin. După aproximativ 20 de ani (în 2470 î.e.n.), lui Noe i s-a născut primul fiu (probabil, Iafet), iar din relatarea biblică se deduce că doi ani mai târziu i s-a născut un alt fiu, Sem. Anul nașterii lui Ham nu este precizat, dar acești trei fii erau adulți și căsătoriți când Iehova i-a dat lui Noe instrucțiuni cu privire la construirea unei arce. Prin urmare, se pare că din acel moment până la Potop mai rămăseseră doar 40 sau 50 de ani. (Ge 6:13-18) După ce Iehova a încheiat un legământ cu el (Ge 6:18), Noe a trecut la acțiune, ajutat de familia sa. El a fost constructor și „predicator al dreptății”, avertizând acea generație rea cu privire la distrugerea ei iminentă. (2Pe 2:5)

Noe supraviețuiește Potopului. Oamenii nu credeau că Dumnezeu va distruge acea lume nelegiuită. Spre deosebire de ei, Noe a avut o credință puternică. Astfel, a ascultat fără rezerve și „a făcut tot ce îi poruncise Dumnezeu. A făcut întocmai”. (Ge 6:22) Datorită credinței de neclintit a lui Noe, scriitorul creștin al cărții Evrei l-a menționat printre cei care alcătuiesc „un nor așa de mare de martori”. Pavel a scris: „Prin credință, Noe, după ce a fost avertizat de Dumnezeu cu privire la lucruri care încă nu se vedeau, a arătat teamă sfântă și a construit o arcă pentru salvarea familiei sale. Prin această credință, el a condamnat lumea și a devenit moștenitor al dreptății care vine prin credință”. (Ev 11:7; 12:1)

Cu șapte zile înainte să înceapă să cadă apele potopului, Iehova i-a poruncit lui Noe să adune animalele în arcă. În a șaptea zi a acelei săptămâni, „Noe, împreună cu fiii lui, cu soția lui și cu soțiile fiilor lui, a intrat în arcă înainte de venirea apelor potopului. . . . Apoi Iehova a închis ușa după el”. Chiar în acea zi „a venit Potopul și i-a distrus pe toți [cei răi]”. (Ge 7:1-16; Lu 17:27)

Prin salvarea celor din arcă a fost asigurată continuitatea vieții umane și animale. Totodată, prin Noe și familia sa, Dumnezeu a păstrat închinarea curată, relatarea despre istoria creației, informațiile care au permis să se țină evidența timpului până la crearea omului, precum și limba originală (numită mai târziu ebraică). Noe a ținut un jurnal de bord exact cu evenimentele importante care au avut loc pe parcursul șederii lui în arcă. (Ge 7:11, 12, 24; 8:2-6, 10, 12-14)

Binecuvântările de după Potop și legământul curcubeului. După ce au stat circa un an în arcă, Noe și familia lui au ieșit pe un pământ complet curățat. Arca s-a oprit pe un munte din lanțul muntos Ararat. Recunoscător pentru iubirea loială, îndurarea și ocrotirea lui Iehova, Noe a construit un altar și a adus ca jertfă „câteva dintre animalele curate și dintre păsările curate”. Iehova a găsit plăcere în jertfa lui Noe și i-a dezvăluit că nu va mai blestema pământul și că nu va mai nimici niciodată tot ce este viu. El a promis că „semănatul și seceratul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea” vor exista întotdeauna pe pământ. (Ge 8:18-22)

Iehova i-a binecuvântat pe supraviețuitorii Potopului și le-a poruncit: „Înmulțiți-vă, deveniți numeroși și umpleți pământul”. Apoi el a dat noi decrete pentru binele lor: 1) le-a permis cu bunătate să adauge la hrana lor carnea de animale, 2) a interzis consumul de sânge, întrucât sufletul este în sânge, și 3) a instituit pedeapsa capitală, aplicată de o autoritate corect constituită. Aceste legi erau obligatorii pentru toți oamenii, pentru că toți descind din cei trei fii ai lui Noe. (Ge 1:28; 9:1-7; 10:32)

După ce a dat aceste decrete, Iehova a adăugat: „Închei acum un legământ cu voi și cu urmașii voștri și cu orice viețuitoare care este cu voi, păsări, animale și toate viețuitoarele de pe pământ care sunt cu voi . . . Da, închei un legământ cu voi: Niciodată nu vor mai fi nimicite toate ființele prin apele unui potop și niciodată nu va mai fi un potop care să distrugă pământul”. Curcubeul este și în prezent un „semn”, sau o aducere-aminte a acestui legământ. (Ge 9:8-17; Is 54:9)

Beția lui Noe. Noe a mai trăit 350 de ani după Potop. Relatarea biblică spune în mod deschis: „Noe a început să cultive pământul și a plantat o vie. Când a băut vin, s-a îmbătat și s-a dezgolit în cortul său”. (Ge 9:20, 21) Aceste cuvinte nu sugerează că Noe obișnuia să se îmbete. Biblia menționează acest incident pentru a arăta în ce condiții s-a produs evenimentul care a urmat și care a avut repercusiuni majore asupra istoriei omenirii. Înainte de Potop, Noe nu obișnuia ʻsă bea’ ca oamenii răi din timpul său, care, fără îndoială, consumau băuturi în exces la petrecerile lor dezmățate. Aceste practici le-au amorțit simțurile și, cu siguranță, au fost unul dintre motivele pentru care au ignorat avertismentul divin, astfel încât „n-au dat atenție, până a venit Potopul și i-a măturat pe toți”. (Mt 24:38, 39; Lu 17:27)

În timp ce Noe dormea în cortul său, Ham și, probabil, Canaan, fiul acestuia, au dovedit într-un anumit fel lipsă de respect față de Noe. Relatarea spune că Noe „s-a trezit din amețeala vinului și a aflat ce-i făcuse fiul său cel mai mic”. În general, se crede că expresia „fiul cel mai mic” al lui Noe se referă la Ham. Totuși, în Biblie, expresia se aplică uneori și la nepot, în acest caz Canaan. Indiferent cum au stat lucrurile, Ham, tatăl lui Canaan, s-a dus să le spună fraților săi ce a văzut în loc să acopere goliciunea lui Noe, așa cum au făcut ulterior aceștia. Când a aflat cele întâmplate, Noe l-a blestemat pe Canaan și l-a lăudat pe Iehova, Dumnezeul lui Sem. (Ge 9:20-27)

Răzvrătirea lui Nimrod. Noe a fost primul patriarh din societatea postdiluviană. (Ge 10:1-32) Totuși, în timpul vieții sale, religia falsă a reapărut printre cei al căror conducător era Nimrod. Acești rebeli au încercat să construiască „un turn cu vârful până la cer” pentru a nu fi răspândiți „pe toată suprafața pământului”. Acțiunea lor a fost în opoziție directă cu porunca lui Dumnezeu de ʻa umple pământul’ și a reprezentat un act de răzvrătire împotriva lui Noe, care era profetul lui Dumnezeu. Noe a murit cu circa doi ani înainte de nașterea lui Avraam. Astfel, el a văzut judecata lui Iehova împotriva celor care au construit Turnul Babel, precum și împrăștierea acestor răzvrătiți pe fața pământului. Întrucât Noe și Sem n-au luat parte la construirea turnului, limba vorbită de ei n-a fost afectată de încurcarea limbilor; ei au continuat să vorbească limba originală, pe care Dumnezeu i-o dăduse lui Adam. (Ge 9:1, 28, 29; 11:1-9)

Un model profetic. Profeții Isaia și Ezechiel, Isus Cristos, precum și apostolii Petru și Pavel au vorbit despre Noe, slujitorul lui Dumnezeu. Isus și Petru au arătat că zilele lui Noe au prefigurat „prezența Fiului omului” și viitoarea ʻzi de judecată și de distrugere a oamenilor lipsiți de pietate’. Salvându-i pe Noe și pe familia sa când a distrus lumea nelegiuită de atunci, Iehova „le-a dat celor lipsiți de pietate un exemplu cu privire la lucrurile care vor veni”. (2Pe 3:5-7; 2:5, 6; Is 54:9; Eze 14:14, 20; Mt 24:37-39; Ev 11:7; 1Pe 3:20, 21)