MINTE

Funcția creierului de a aduna informații, de a raționa și de a trage concluzii. Termenul „minte” este redat prin mai multe cuvinte grecești înrudite care descriu trăsături ale psihicului, precum capacitatea de gândire, inteligența, rațiunea, meditarea, intenția, memoria, starea de spirit, opinia și percepția, înclinația sau dispoziția mintală. Prin urmare, acolo unde unele traduceri folosesc cuvântul „minte”, altele folosesc termenii menționați mai sus, întrucât se consideră că sunt mai descriptivi și mai specifici. În textul ebraic, verbele „a-și aminti” și „a lua în considerare” ar putea fi traduse în unele pasaje și prin expresii precum „a-și aduce aminte” sau „a se gândi”. În Scripturile ebraice, cuvântul „minte” apare redat în unele versiuni cu sensul literal al cuvintelor ebraice „inimă”, „suflet” și „spirit”. (Compară cu De 4:39; 2Re 9:15, n.s.; Eze 20:32, n.s.; vezi INIMĂ.)

„Să vă înnoiți în atitudinea dominantă a minții voastre”. Mintea oamenilor imperfecți este înclinată în mod natural spre o gândire greșită. Biblia o numește ‘gândire carnală’. (Col 2:18) Creștinilor li se reamintește că odinioară au fost dușmani ai lui Dumnezeu, deoarece mintea lor era îndreptată spre lucrări rele. (Col 1:21)

Omul „fizic”, spre deosebire de omul „spiritual”, are mintea înclinată spre lucrurile materiale. Forța care îi îndrumă mintea a fost modelată într-o oarecare măsură de ceea ce a moștenit genetic, dar și de ceea ce a învățat sau experimentat de-a lungul vieții. Când se confruntă cu o problemă, această forță îi influențează mintea într-o direcție materialistă sau carnală. Prin urmare, creștinilor li se poruncește ‘să se înnoiască în atitudinea [spiritul, forța] dominantă a minții lor’. (Ef 4:23) Când o persoană studiază Biblia și este influențată de spiritul lui Dumnezeu, forța care îi îndrumă mintea poate să fie schimbată, astfel încât atitudinea dominantă a minții sale să fie îndreptată în direcția corectă. De aceea, când se confruntă cu o problemă, mintea sa va fi influențată de această forță pentru a urma o cale spirituală corectă. (1Co 2:13-15) O astfel de persoană va avea în cele din urmă „mintea lui Cristos”, a cărui minte a fost mereu îndreptată spre direcția corectă, cea spirituală. (1Co 2:16; Ro 15:5)

Simpla cunoștință sau inteligența nu sunt suficiente pentru a câștiga favoarea lui Dumnezeu sau pentru a transforma mintea unei persoane în conformitate cu voința lui Dumnezeu. (Ro 12:2) Iehova spune: „Voi face să dispară înțelepciunea înțelepților și voi înlătura inteligența învățaților”. (1Co 1:19) Adevărata înțelepciune, pricepere și judecată sănătoasă pot fi dobândite doar cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu. (Pr 4:5-7; 1Co 2:11; Ef 1:8, 9)

‘Legea minții’. Apostolul Pavel numește forța minții înnoite legea minții. Această lege controlează mintea conform „legii lui Dumnezeu”, mintea înnoită găsindu-și plăcerea în această lege. Dar „legea păcatului” care se află în carnea imperfectă se opune ‘legii minții’, astfel încât există o luptă constantă în interiorul unui creștin. Poate acesta ieși victorios? Da, datorită lui „Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru!” Prin bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu și pe baza jertfei de răscumpărare a lui Cristos, este posibil să primim iertarea păcatelor și, de asemenea, ajutorul spiritului sfânt. Un creștin se află într-o situație diferită față de o persoană care nu e creștină. Pavel spune: „Cu mintea sunt sclav al legii lui Dumnezeu, dar cu carnea sunt sclav al legii păcatului”. (Ro 7:21-25; Ga 5:16, 17)

Cum poate mintea cuiva să câștige lupta? Apostolul explică acest lucru astfel: „Fiindcă cei ce trăiesc potrivit cărnii își îndreaptă mintea spre lucrurile cărnii, dar cei ce trăiesc potrivit spiritului, spre lucrurile spiritului. Căci a îndrepta mintea spre carne înseamnă moarte, dar a îndrepta mintea spre spirit înseamnă viață și pace; fiindcă a îndrepta mintea spre carne înseamnă dușmănie cu Dumnezeu, deoarece carnea nu este supusă legii lui Dumnezeu și, de fapt, nici nu se poate supune. . . . Deci, dacă spiritul celui ce l-a sculat pe Isus din morți locuiește în voi, cel ce l-a sculat pe Cristos Isus din morți va da viață și corpurilor voastre muritoare prin spiritul său care locuiește în voi”. (Ro 8:5-11)

„Intenția” spiritului. În Romani 8:26, 27, Pavel spune că, atunci când se roagă, slujitorii lui Dumnezeu s-ar putea să nu știe întotdeauna exact pentru ce ar trebui să se roage. Dar Dumnezeu știe că ei doresc să facă voința lui și știe, de asemenea, de ce au ei nevoie. În trecut, Dumnezeu a făcut ca în Cuvântul său să fie consemnate multe rugăciuni inspirate care să exprime voința și scopul său cu privire la slujitorii săi. De aceea, el acceptă aceste rugăciuni inspirate ca și cum ar fi rugăciunile pe care slujitorii săi ar dori să le facă și, prin urmare, le îndeplinește. Dumnezeu îi cunoaște pe cei cu o dispoziție corectă a inimii și cunoaște și semnificația gândurilor pe care le-a transmis scriitorilor Bibliei prin intermediul spiritului sfânt. Așadar, el știe care este „intenția spiritului” când acesta „pledează” pentru ei.

A iubi cu toată mintea. Iehova a prezis că va încheia un nou legământ cu slujitorii săi și că va scrie legile sale în mintea și inima lor prin intermediul spiritului sfânt. (Ev 8:10; 10:16) În acest fel, ei pot respecta cele două porunci pe care se bazează întreaga Lege și Profeții: „Să-l iubești pe Iehova, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată mintea ta” și „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. (Mt 22:37-40; Lu 10:27, 28) O persoană trebuie să-l iubească pe Dumnezeu cu toată inima sa (dorințele și sentimentele persoanei lăuntrice), cu tot sufletul său (viața și întreaga sa ființă) și cu toată mintea sa (facultățile sale intelectuale). Această ultimă expresie transmite ideea că, pentru slujitorii săi, iubirea pentru Dumnezeu înseamnă nu doar să-și folosească sentimentele, emoțiile și forța, ci și să-și folosească mintea pentru a asimila cunoștință despre Dumnezeu și Cristos (Ioa 17:3), pentru a înțelege (Mr 12:33; Ef 3:18), pentru a-i sluji lui Dumnezeu și a face voința sa și pentru a proclama vestea bună. Ei sunt îndemnați ‘să se gândească întotdeauna la lucrurile de sus’ (Col 3:2), ‘să-și pregătească mintea pentru activitate’ și ‘să rămână complet lucizi’. (1Pe 1:13) Apostolul Petru a înțeles importanța ‘stimulării capacității de a gândi clar’ pentru a reține ce au învățat. (2Pe 3:1, 2) Slujitorii lui Iehova trebuie ‘să păstreze vie în minte prezența zilei lui Iehova’. (2Pe 3:11, 12)

Când a vorbit despre darurile miraculoase ale spiritului primite de creștinii din secolul I, Pavel a subliniat necesitatea de a-și folosi mintea. El a spus că, dacă se ruga într-o limbă pe care nu o putea traduce, mintea sa avea să fie neroditoare. Și, dacă ar fi cântat laude în același mod, cum l-ar fi ajutat pe ascultătorul care nu înțelegea limba respectivă? Așadar, el a spus că ar prefera să spună mai degrabă cinci cuvinte cu mintea sa, ca să-i poată învăța pe alții, decât zece mii de cuvinte într-o altă limbă. Apoi, el i-a îndemnat pe frați să fie oameni maturi în ce privește capacitatea de înțelegere. (1Co 14:13-20)

Slujitorii lui Iehova sunt îndemnați să fie „pe deplin uniți în același gând și în aceeași opinie”. (1Co 1:10; Flp 2:2; 1Pe 3:8) Aceasta înseamnă să fie uniți în chestiuni importante, când vine vorba de închinarea curată, și nu în preferințe personale sau probleme minore, care se rezolvă pe măsură ce se maturizează. (Ro 14:2-6, 17) Ei trebuie „să aibă aceeași gândire în Domnul” (Flp 4:2), să nu se certe, ci ‘să gândească în același fel’. (2Co 13:11)

Creștinii trebuie să se străduiască să-l cunoască mai bine pe Dumnezeu, în măsura în care el le permite să-i cunoască gândurile. (Ro 11:33, 34; 16:25, 26) Și trebuie să imite ascultarea și umilința lui Isus Cristos; atunci vor ajunge să aibă „mintea lui Cristos”. (1Co 2:15, 16) Petru spune: „Întrucât Cristos a suferit în carne, înarmați-vă și voi cu aceeași dispoziție a minții”. (1Pe 4:1)

O minte coruptă și întunecată. Întrucât israeliții la Muntele Sinai nu-și îndreptaseră pe deplin inimile către Iehova, „mintea lor era întunecată”; la fel erau și evreii care au continuat să trăiască conform Legii, deși Dumnezeu, prin Isus, o abolise. (2Co 3:13, 14) Ei nu înțelegeau că Isus era cel la care făcea referire Legea. (Col 2:17) Pe cei care n-au găsit de cuviință să-l cunoască pe Dumnezeu, ci s-au închinat lucrurilor create, „Dumnezeu i-a lăsat în voia minții lor”; ei au mintea întunecată, făcând lucruri care nu sunt potrivite și deșarte. (Ro 1:28; Ef 4:17, 18) Bărbați cu mintea coruptă s-au opus adevărului încă din timpul lui Moise, iar, mai târziu, astfel de oameni s-au opus creștinismului adevărat, pretinzând că sunt creștini, dar încercând, de fapt, să dezbine congregațiile. (2Ti 3:8; Flp 3:18, 19; 1Ti 6:4, 5) Având mintea și conștiința pângărite, nimic nu este curat pentru ei; de aceea ei vorbesc fără rost pentru a înșela mintea adevăraților creștini, încercând să-i facă să-și însușească ideile omenești. (Tit 1:10-16) Din acest motiv, toți creștinii, în special cei aflați în poziții de răspundere, trebuie să aibă o minte sănătoasă. (Ro 12:3; 1Ti 3:2; Tit 2:6; 1Pe 4:7)

Diavolul, „dumnezeul acestui sistem”, este cel care le orbește mintea celor necredincioși ca să nu poată pătrunde în ea lumina veștii bune despre Cristos. (2Co 4:4) Prin urmare, există pericolul ca acest dușman al lui Dumnezeu să-i amăgească pe creștini prin viclenia lui pentru a le corupe și îndepărta mintea „de la sinceritatea și castitatea care i se cuvin lui Cristos”. (2Co 11:3) De aceea, este necesar ca creștinii să fie uniți în gândire și rezonabili, să persevereze în rugăciune, pentru ca pacea lui Dumnezeu „care depășește orice înțelegere” să le păzească mintea prin Cristos Isus. (Flp 4:2, 5-7)

Mintea poate fi vindecată și deschisă. Isus a redat capacitatea mintală a unui om demonizat, arătând astfel că avea puterea să-i vindece chiar și pe cei posedați de demoni. (Mr 5:15; Lu 8:35)

Isus poate, de asemenea, să deschidă mintea celor care au credință ca să înțeleagă Scripturile. (Lu 24:45) Cei care sunt timizi sau care se îndoiesc de propriile capacități intelectuale pot găsi mângâiere în cuvintele apostolului Ioan: „Însă știm că Fiul lui Dumnezeu a venit și ne-a dat pricepere ca să dobândim cunoștință despre Cel care este adevărat”. (1Io 5:20)

Pavel le-a arătat creștinilor din Corint că era sănătos la minte, chiar dacă în ochii lor părea ‘să-și fi pierdut mințile’ atunci când s-a lăudat cu dovezile apostolatului său, lucru pe care un creștin nu l-ar face în mod normal. El a explicat că a fost forțat să facă acest lucru pentru a-i aduce înapoi la Dumnezeu și pentru a-i împiedica să fie induși în eroare, deoarece acești creștini fuseseră atrași de apostoli falși într-o direcție greșită. (2Co 5:13; 11:16-21; 12:11, 12, 19-21; 13:10)