MADIAN, MADIANIȚI

[din (ai lui) Madian]

1. Madian a fost unul dintre fiii lui Avraam cu concubina sa Chetura. El a fost tatăl lui Efa, Efer, Hanoc, Abida și Eldaa. (Ge 25:1, 2, 4; 1Cr 1:32, 33) Înainte să moară, Avraam le-a dat daruri lui Madian și celorlalți fii ai concubinelor sale, iar apoi i-a trimis în țara Răsăritului. (Ge 25:5, 6)

2. Descendenții lui Madian, fiul lui Avraam, sunt numiți în mod colectiv „Madian” și „madianiți”. (Nu 31:2, 3) Din câte se pare, în Biblie sunt numiți uneori ismaeliți. (Compară cu Ge 37:25, 27, 28, 36; 39:1; Ju 8:22, 24.) Aceasta ar putea sugera că descendenții lui Avraam prin fiii săi Ismael și Madian aveau un stil de viață asemănător și că cele două popoare s-au amestecat prin legături de căsătorie. De asemenea, se pare că cel puțin unii cheniți erau cunoscuți ca madianiți, de exemplu Hobab, cumnatul lui Moise. Întrucât cheniții sunt menționați ca popor înainte de nașterea lui Madian, s-ar putea ca Hobab să fi fost madianit doar din punct de vedere geografic. (Ge 15:18, 19; Nu 10:29; Ju 1:16; 4:11; vezi ISMAELIT; CHENIT)

Fiind descendenți ai lui Avraam, madianiții vorbeau, probabil, o limbă foarte asemănătoare cu ebraica. De exemplu, lui Ghedeon nu i-a fost greu să-i înțeleagă pe madianiți. (Ju 7:13-15; 8:18, 19) Totuși, este posibil și ca el să fi învățat limba madianiților, israeliții fiind sub dominația lor șapte ani. (Ju 6:1)

Madianiții erau în principal nomazi și locuiau în corturi. (Ju 6:5, 6; Hab 3:7) Însă, în zilele lui Moise, ei locuiau și în orașe. (Nu 31:9, 10) La vremea aceea, erau destul de bogați, având măgari, oi și vite cu zecile de mii. (Nu 31:32-34) Printre obiectele lor de valoare se numărau podoabe de aur, a căror greutate depășea 190 kg (în prezent echivalând cu câteva milioane de dolari). (Nu 31:50-52)

Din câte se pare, atât bărbații, cât și femeile purtau podoabe de aur, inclusiv inele pentru nas și cercei. Regii madianiți se îmbrăcau cu ʻveșminte purpurii de lânăʼ și chiar și cămilele lor aveau la gât lănțișoare, de care erau prinse podoabe în formă de semilună. (Nu 31:50; Ju 8:21, 26)

Fără îndoială, madianiții s-au îmbogățit îndeosebi prin negoț și jafuri. (Compară cu Ge 37:28; Ju 6:5, 6.) Deja pe vremea lui Iosif, caravanele negustorilor madianiți călătoreau spre Egipt. Iosif a fost vândut de frații săi vitregi unei astfel de caravane, care ducea rășini aromatice în Egipt. (Ge 37:25, 28)

Probabil cu câtva timp înainte ca israeliții să intre în Țara Promisă, regele edomit Hadad (fiul lui Bedad) i-a învins pe madianiți pe teritoriul Moabului. (Ge 36:35; 1Cr 1:46)

I-au făcut pe israeliți să păcătuiască. Mai târziu, madianiții au adoptat o atitudine ostilă față de israeliți. Ei s-au aliat cu moabiții și l-au plătit pe profetul Balaam să blesteme Israelul. (Nu 22:4-7) Când acest plan a eșuat, madianiții și moabiții, la îndemnul lui Balaam, au recurs la un șiretlic: femeile lor au atras mii de bărbați israeliți în capcana imoralității sexuale și a închinării idolatre la Baal-Peor. (Nu 25:1-9, 14-18; 31:15, 16; 1Co 10:8; Re 2:14) Apoi, potrivit poruncii divine, israeliții s-au răzbunat pe madianiți. Au dat foc orașelor și taberelor madianite din acea zonă și au luat ca pradă mii de animale domestice și multe obiecte de aur. Cu excepția fecioarelor, toți au fost omorâți, inclusiv cei cinci regi ai lor: Evi, Rechem, Țur, Hur și Reba. (Nu 31)

După mai puțin de 300 de ani, madianiții au devenit suficient de puternici încât să-i poată asupri pe israeliți timp de șapte ani. (Compară cu Ju 6:1; 11:25, 26.) Împreună cu amaleciții și cu cei de la Răsărit, acești nomazi care locuiau în corturi au pătruns cu turmele lor și cu nenumăratele lor cămile pe teritoriul israeliților până la Gaza, jefuindu-le animalele domestice și distrugându-le recoltele. (Ju 6:2-6)

Sunt înfrânți de Ghedeon. În cele din urmă, când israeliții au strigat către Iehova pentru ajutor, el l-a ridicat pe Ghedeon ca să-i elibereze. (Ju 6:7-16) Înfrângerea pe care le-a provocat-o Iehova madianiților prin Ghedeon a fost atât de devastatoare, încât nu există nicio consemnare că de atunci încolo aceștia i-ar mai fi hărțuit pe israeliți. (Ju 8:28) Au fost uciși atât prinții lor, Oreb și Zeeb, cât și regii lor, Zebah și Țalmuna. (Ju 7:25; 8:5, 21; vezi GHEDEON) Secole mai târziu, victoria asupra madianiților încă era menționată ca exemplu de înfrângere zdrobitoare a dușmanului. (Is 9:4; 10:24-26; vezi și Ps 83:9-11)

Deși israeliții fuseseră odinioară în dușmănie cu madianiții, o profeție de restabilire a vorbit despre un timp când „cămile tinere din Madian și din Efa” aveau să aducă daruri Sionului. (Is 60:5, 6, 11-14)

3. Teritoriul ocupat de madianiți era cunoscut ca „Madian” sau „țara Madianului”. (1Re 11:18; Hab 3:7) În general, se crede că descendenții lui Madian s-au stabilit mai ales în partea de nord-vest a Arabiei, chiar la est de golful Aqaba. Totuși, nu se știe exact cât de mare era teritoriul lor; probabil că dimensiunile acestuia au variat pe parcursul istoriei. Pe vremea lui Moise, mulți madianiți locuiau, se pare, în apropierea teritoriului moabit și a regiunii aflate sub stăpânirea regelui amorit Sihon. (Nu 22:4; 31:8-12; Ios 13:21)

Moise a stat aproximativ 40 de ani în țara Madianului. Acolo s-a căsătorit cu Sefora, una dintre cele șapte fiice ale lui Ietro, preotul Madianului. (Vezi IETRO.) Ea i-a născut doi fii, pe Gherșom și pe Eliezer. În timp ce păștea turma socrului său, Moise a ajuns în regiunea muntoasă din jurul Horebului, ceea ce sugerează că locuia în vecinătatea golfului Aqaba. Totuși, nu se poate spune cu certitudine dacă regiunea din jurul Horebului făcea parte pe atunci din „țara Madianului”. (Ex 2:15-22; 3:1; 4:18-20; 18:1-4; Fa 7:29, 30) Se pare că, mai târziu, cel puțin o parte din Edom era numită Madian. (1Re 11:14-18)