MEROM, APELE DE LA

[Loc înălțat]

Aici și-au așezat tabăra armatele aliate canaanite conduse de Iabin, regele Hațorului, înainte de a fi înfrânte de Iosua. Probabil că aceasta a fost prima dată când israeliții au luptat cu o armată canaanită dotată cu cai și care de război, lucru ce poate fi dedus din porunca divină primită de Iosua, potrivit căreia trebuia să ardă carele și să taie tendoanele cailor (Ios 11:1–9).

Așa cum arată Y. Aharoni, „«apele de la Merom» trebuie să se refere la sursa de apă a orașului Merom, în apropierea căreia s-au adunat armatele canaanite. Meromul este cunoscut atât din surse egiptene ce datează din mileniul al II-lea [î.e.n.], . . . cât și din consemnarea despre expediția lui Tiglat-Pileser III în Galileea. . . . În general, Meromul este identificat cu Meirunul, aflat la poalele lui Jebel Jarmaq, însă, întrucât aici nu există un tell corespunzător, e mai potrivită identificarea cu un loc aflat puțin mai la nord. E posibil ca numele să se fi păstrat în numele Jebel Marun și Marun er-Ras și, de aceea, am putea lua în considerare identificarea cu Tell el-Khirbeh, unul dintre tellurile canaanite mari din partea sudică a Galileii de Sus. De la Hațor până la ambele locuri propuse, distanța măsurată în linie dreaptă este de șapte-opt mile [aproximativ 12 km]“ (The Land of the Bible, tradusă în engleză și editată de A. Rainey, 1979, p. 225, 226).