MEDEBA

Loc ce corespunde cu actuala Madaba, un oraș aflat pe un deal nu prea înalt, cu pante line, la circa 20 km E de capătul nordic al Mării Moarte. De acolo se putea ajunge la alte orașe de la est de Iordan pe vechiul „drum al regelui”. (Compară cu Nu 20:17.) Madaba e situată pe un platou fertil, dar fără copaci. În acest ‘podiș al Medebeiʼ se găsesc pășuni pentru turmele de oi și de capre (Ios 13:9, 16).

După ce israeliții l-au înfrânt pe regele amorit Sihon, Medeba a ajuns să facă parte din teritoriul tribului lui Ruben (Ios 13:8, 9, 15, 16). Se pare că amoriții luaseră mai înainte Medeba de la moabiți (Nu 21:25-30). Câteva secole mai târziu, într-o luptă împotriva amoniților, armata regelui David, condusă de Ioab, a înfrânt armata arameeană (siriană) de mercenari, care își așezase tabăra în fața Medebei (1Cr 19:6-16).

Potrivit inscripției de pe Piatra moabită (rândul 8), Omri, regele Israelului (c. 951–941 î.e.n.), a luat în stăpânire „ținutul Mehedebei (Medebei)”. Pe rândul 30 se arată că Meșa, regele Moabului, a reconstruit Medeba și alte orașe din zonă. Însă e posibil ca Medeba să fi ajuns din nou sub stăpânire israelită când regele Ieroboam II (c. 844–804 î.e.n.) „a restabilit granița lui Israel, de la intrarea în Hamat până la marea Arabei” (2Re 14:25). Totuși, se pare că stăpânirea israelită asupra Medebei nu a durat mult, întrucât din profeția lui Isaia (c. 778–d. 732 î.e.n) rostită împotriva Moabului reiese că la momentul respectiv orașul se afla deja sub controlul moabiților; în profeție se spune că moabiții aveau ‘să urle’ pentru pierderea Medebei (Is 15:1, 2).