MARA

[Amărăciune]

Unul dintre primele locuri unde au campat israeliții în peninsula Sinai. A fost numit „Mara“ fiindcă apa care se găsea acolo avea gust rău (Ex 15:23; Nu 33:8). Deși trecuse foarte puțin timp de când fuseseră eliberați la Marea Roșie, israeliții au dovedit lipsă de credință și au murmurat pentru că apa de la Mara nu era bună de băut. La îndrumarea lui Iehova, Moise a aruncat în apă un pom, iar apa a devenit dulce. Biblia nu dă detalii despre acel pom, astfel că nu există niciun indiciu pentru a determina ce fel de pom era. Desigur, nu este exclus ca Iehova să-i fi indicat lui Moise un anumit pom cu proprietăți naturale de a face apa potabilă. Însă, având în vedere că schimbarea calității apei a fost în mod evident un miracol, nu e necesar să încercăm să găsim explicații științifice sau naturale (Ex 15:23–25; compară cu 2Re 2:19–22; 4:38–41).

Iehova s-a folosit de împrejurările de la Mara pentru a pune la încercare credința israeliților în capacitatea sa de a le purta de grijă. Întrucât apa rea poate provoca boli (2Re 2:19), îndulcirea apei a ilustrat capacitatea lui Iehova de a-i ocroti pe israeliți de bolile de care suferiseră egiptenii. Cu acea ocazie, Iehova i-a învățat pe israeliți următoarea lecție, sau „dispoziție“: Dacă aveau să asculte de el ca Dumnezeu al lor, nu aveau să sufere de niciuna dintre bolile pe care le adusese asupra egiptenilor (Ex 15:25, 26).

Mara este în general identificată cu ʽAin Hawara, care se află la 80 km S-S-E de actualul Suez și la numai câțiva kilometri distanță de Marea Roșie.