MANAHAT

[dintr-o rădăcină care înseamnă „a se odihni; a se așeza”]

1. Descendent al lui Seir pe linia lui Șobal (Ge 36:20, 23; 1Cr 1:38, 40).

2. Loc unde au fost la un moment dat exilați unii ʻfii ai lui Ehudʼ care locuiau în Gheba (1Cr 8:6). Unii erudiți presupun că Manahatul corespunde cu el-Malha (Manahat), aflat la aproximativ 6 km V-S-V de Muntele Templului, din Ierusalim.