MACHIR

[dintr-o rădăcină care înseamnă „a vinde”]

1. Fiu al lui Manase, primul menționat în enumerarea fiilor pe care acesta i-a avut cu concubina sa siriană. Machir a fost strămoșul familiei machiriților și este numit „tatăl lui Galaad”. El a luat-o de soție pe Maaca și a avut fii în timpul vieții lui Iosif (Ge 50:23; Nu 26:29; Ios 17:1; 1Cr 2:21, 23; 7:14-17). „Fiii lui Machir” au cucerit ținutul Galaadului, i-au alungat pe amoriți și au primit acest ținut ca moștenire (Nu 32:39, 40; De 3:15; Ios 13:31). Din familia machiriților, din tribul lui Manase, au făcut parte și Țelofhad și fiicele lui (Nu 27:1; 36:1, 2; Ios 17:3). În cântul de victorie al Deborei și al lui Barac, se pare că numele „Machir” este folosit în mod poetic cu referire la tot tribul lui Manase (Ju 5:1, 14).

2. Fiu al lui Amiel, din Lo-Debar, la care a locuit Mefiboșet, fiul lui Ionatan, până când David l-a luat în grija sa (2Sa 9:4-7, 13). Mai târziu, în timpul rebeliunii lui Absalom, Machir s-a numărat printre cei ce l-au susținut pe regele David și pe oamenii lui oferindu-le alimente și alte lucruri necesare (2Sa 17:27-29).