IENUPĂR

1. [ebr. berốș] Termenul ebraic pentru acest copac a fost tradus în diverse moduri, cum ar fi „brad” sau „chiparos”; totuși, unii lexicografi aduc argumente solide în favoarea redării lui prin „ienupăr”. (Vezi Lexicon in Veteris Testamenti Libros, de L. Koehler și W. Baumgartner, Leiden, 1958, p. 148; The Interpreter’s Dictionary of the Bible, editat de G. A. Buttrick, 1962, vol. 2, p. 293.) Având în vedere că acest copac a fost adus de regele Solomon din Liban (1Re 5:8-10; 9:11; 2Cr 2:8), el ar putea fi identificat cu Juniperus excelsa, un arbore veșnic verde, robust și înalt de până la 20 m, cu coroana bogată, cu mici frunze solziforme și cu fructe mici, sferice, de culoare închisă. Acesta are un parfum pătrunzător, iar lemnul său este foarte apreciat pentru rezistența lui.

Juniperus excelsa, un arbore originar din Liban, este deseori asociat cu această regiune, fiind menționat printre copacii care constituie „gloria Libanului”. (2Re 19:23; Is 14:8; 37:24; 60:13) Psalmistul numește ienuperii „casa”, sau cuibul, berzelor. (Ps 104:17) Lemnul de ienupăr a fost utilizat din abundență la construirea templului lui Solomon. (2Cr 3:5) Din lemn de ienupăr erau făcute canaturile ușilor principale (1Re 6:34) și tot cu el era acoperită pardoseala (1Re 6:15). În alte pasaje, se menționează că acest lemn a fost folosit la confecționarea bârnelor (Cân 1:17), a pereților corăbiilor (Eze 27:5), a sulițelor (Na 2:3) și a instrumentelor muzicale (2Sa 6:5). În profețiile de restabilire, acest copac falnic ilustrează frumusețea și prosperitatea cu care avea să fie binecuvântată țara în care locuia poporul lui Dumnezeu. (Is 41:19; 55:13; 60:13)

2. [ebr. ʽarôʽér sau ʽarʽár] Termenul ʽarʽar din limba arabă permite identificarea destul de sigură a acestui copac cu Juniperus phoenicea, un arbore cu aspect de arbust care se găsește în regiunea Sinai și în deșertul Edomului. Rădăcina ebraică din care provine numele copacului transmite ideea de „goliciune” și de „lipsă” (compară cu Ps 102:17, NW), idee ce corespunde înfățișării sumbre a acestui ienupăr pitic, care crește în zonele stâncoase ale deșertului și pe piscuri. Cartea Ieremia face referire în mod potrivit la ienupăr când compară omul a cărui inimă se îndepărtează de Iehova cu „un pom singuratic [ʽarʽár] în deșert” și când îi avertizează pe moabiți să fugă și să devină „ca un ienupăr [kaʽarôʽér] în pustiu”. (Ier 17:5, 6; 48:1, 6)