IORDAN

Principalul râu din Țara Promisă, ce constituia o graniță naturală între estul și vestul Palestinei (Ios 22:25). În vechime, se considera că Iordanul începea de la ieșirea lui din bazinul Hula (Huleh), o zonă mlăștinoasă și un lac în prezent secat. La nord de bazinul Hula există mai multe cursuri de apă, din care se formează Iordanul. Dintre acestea, principalele trei sunt, de la est la vest: Nahr Banyas (Nahal Hermon), Nahr el-Leddan (Nahal Dan) și Nahr Hasbani (Nahal Senir). Cei mai importanți afluenți dinspre est ai Iordanului sunt Yarmukul și Iabocul. Astăzi, pe cea mai mare parte a traseului său, Iordanul are apele foarte noroioase.

După ce iese din bazinul Hula, Iordanul curge destul de liniștit pe o porțiune de circa 3 km, însă apoi devine năvalnic, traversând în drumul său spre Marea Galileei câteva defileuri săpate în bazalt. Din capătul sudic al Mării Galileei și până la Marea Moartă, Iordanul urmează un traseu sinuos de circa 320 km, deși distanța măsurată în linie dreaptă este de aproximativ 105 km (IMAGINE, vol. 1, p. 334, engl.).

Între bazinul Hula și Marea Galileei, pe o distanță de aproximativ 16 km, Iordanul coboară circa 270 m. Apoi, în timp ce-și continuă drumul spre Marea Moartă, coboară încă aproximativ 180 m, formând 27 de repezișuri.

La sud de Marea Galileei, valea prin care curge Iordanul are o lățime de 6 până la 13 km. Însă în dreptul Ierihonului, valea are circa 22 km lățime. Nivelul inferior al văii (numit Zor) are o lățime ce variază între 500 m și 3 km; pe aici, Iordanul curge șerpuitor printre hățișuri de mărăcini și scaieți, tufișuri și plante agățătoare, leandri, arbuști de tamarix, sălcii și plopi — o adevărată junglă. În vremurile antice, „în hățișurile dese de lângă Iordan” trăiau lei (Ier 49:19; 50:44; Za 11:3). Astăzi, aici încă mai sunt lupi și șacali. În Zor, vara, temperaturile depășesc 40°C, iar umiditatea este foarte mare. Primăvara, din cauza topirii zăpezii de pe muntele Hermon, apele Iordanului inundă Zorul.

Nivelul superior al văii Iordanului (numit Ghor) se află cu peste 46 m mai sus de jungla Iordanului; cele două niveluri sunt separate de dealuri de eroziune din marnă cenușie, lipsite de vegetație. Deși pe o porțiune a Ghorului de circa 40 km (măsurată de la Marea Galileei spre sud) există pășuni și terenuri cultivate, cea mai mare parte a Ghorului este necultivată. Totuși, pe vremea lui Avraam și a lui Lot, înainte de distrugerea Sodomei și Gomorei, se pare că o porțiune mult mai mare a Ghorului era cultivată, mai ales partea din zona Mării Moarte (Ge 13:10, 11).

Întrucât este un râu cu adâncime mică și are numeroase vârtejuri și repezișuri, Iordanul nu e navigabil. Se spune că există cel puțin 60 de locuri pe unde poate fi trecut cu piciorul în perioada când apele nu se revarsă. În vechime, faptul de a deține controlul asupra vadurilor râului reprezenta un mare avantaj militar, întrucât traversarea prin vaduri constituia principala modalitate de a trece Iordanul (Ju 3:28; 12:5, 6).

De regulă, pe porțiunea de la sud de Marea Galileei, Iordanul are o adâncime de 1–3 m și o lățime de 27–30 m. Însă primăvara, Iordanul se revarsă peste maluri, devenind mult mai adânc și mai lat (Ios 3:15). Fără îndoială că națiunea Israel – alcătuită din bărbați, femei și copii – nu ar fi putut traversa în siguranță Iordanul când apele erau umflate, și aceasta mai ales în zona Ierihonului. Curenții sunt aici atât de puternici, încât în zilele noastre unii înotători practic au fost înghițiți de ape. Însă Iehova a stăvilit în mod miraculos apele Iordanului, făcând astfel posibil ca israeliții să treacă acest râu pe uscat (Ios 3:14-17). Miracole asemănătoare au avut loc și secole mai târziu: o dată când a traversat Ilie, însoțit de Elisei, iar altă dată când a traversat Elisei (2Re 2:7, 8, 13, 14).

Iordanul este menționat și în relatarea despre vindecarea miraculoasă a lui Naaman. Ajutat de slujitorii săi să-și corecteze punctul de vedere, Naaman, care considera râurile Damascului mai bune decât toate apele din Israel, a ascultat și s-a cufundat în Iordan de șapte ori. După ce a ieșit din apă a șaptea oară, a fost complet vindecat de lepră (2Re 5:10-14).

În secolul I e.n., Ioan Botezătorul a botezat mulți evrei penitenți cufundându-i în apa Iordanului. El a avut și privilegiul de a-l boteza în acest râu pe Isus, Fiul perfect al lui Dumnezeu (Mt 3:1, 5, 6, 13-17; vezi ȚINUTUL IORDANULUI).