IEREMIA (CARTEA BIBLICĂ)

Profeții și o relatare istorică scrisă de Ieremia sub îndrumarea lui Iehova. Ieremia a fost numit profet în al treisprezecelea an de domnie a regelui Iosia (647 î.e.n.) pentru a avertiza regatul de sud, Iuda, cu privire la iminenta sa distrugere, la mai puțin de un secol de la activitatea lui Isaia ca profet și de la căderea Israelului, regatul de nord, în mâinile asirienilor.

Structură. Cartea nu este aranjată cronologic, ci, mai degrabă, pe subiecte. Date exacte apar acolo unde este necesar, dar majoritatea profețiilor se aplică națiunii lui Iuda pe toată perioada domniilor regilor Iosia, Ioahaz, Ioiachim, Ioiachin și Zedechia. Dumnezeu i-a spus de repetate ori lui Ieremia că națiunea era incorigibilă. Cu toate acestea, cei cu o dispoziție corectă a inimii aveau posibilitatea de a se schimba și de a fi salvați. Structura cărții nu influențează nici înțelegerea profețiilor, nici aplicarea acestora la perioada modernă.

Când a fost scrisă. În cea mai mare parte, cartea lui Ieremia nu a fost scrisă în perioada în care au fost făcute profețiile. Dimpotrivă, Ieremia nu a așternut în scris ceea ce a proclamat decât la porunca lui Iehova, în al patrulea an al regelui Ioiachim (625 î.e.n.), de a dicta toate cuvintele care îi fuseseră transmise până atunci. Acestea includeau nu doar profețiile despre Iuda făcute în timpul lui Iosia, ci și proclamarea mesajului de judecată împotriva tuturor națiunilor. (Ier 36:1, 2) Sulul scris a fost ars de către Ioiachim după ce Iehudi îi citise din el. Dar lui Ieremia i s-a poruncit să îl scrie din nou, lucru pe care l-a făcut cu ajutorul lui Baruc, fiind adăugate multe alte idei. (36:21-23, 28, 32)

Restul cărții a fost adăugat ulterior, inclusiv introducerea, care menționează al unsprezecelea an al lui Zedechia (Ier 1:3), alte profeții pe care Ieremia le-a așternut în scris în perioada în care le-a pronunțat (30:2; 51:60) și scrisoarea către exilații din Babilon (29:1). În plus, declarațiile pronunțate în timpul domniei lui Zedechia și relatarea evenimentelor petrecute după căderea Ierusalimului până în aproximativ 580 î.e.n. au fost adăugate mai târziu. Deși sulul redactat de Baruc constituie o parte considerabilă din carte, este posibil ca Ieremia să-l fi modificat și aranjat ulterior, când a adăugat alte părți.

Autenticitate. Autenticitatea cărții Ieremia este acceptată pe scară largă. Puțini critici au pus-o la îndoială, din cauza diferențelor dintre textul ebraic masoretic și Septuaginta grecească, așa cum apare în Manuscrisul Alexandrin. Există mai multe variații între textul ebraic și cel grecesc al cărții Ieremia decât în oricare altă carte a Scripturilor Ebraice. Se presupune că textul grecesc din Septuaginta e mai scurt cu 2 700 de cuvinte decât cel ebraic, reprezentând a opta parte din carte. Majoritatea erudiților sunt de acord că traducerea grecească a cărții este incompletă, dar acest lucru nu diminuează credibilitatea textului ebraic. S-a vehiculat ideea că traducătorul ar fi avut la dispoziție un manuscris ebraic aparținând unei alte „familii”, un text revizuit, dar studiile critice dezvăluie că nu așa au stat lucrurile.

Împlinirea profețiilor consemnate de Ieremia, precum și conținutul acestora sunt dovezi solide ale autenticității cărții. Printre numeroasele profeții ale lui Ieremia sunt și cele enumerate în chenarul de la pagina 34.

Principii și calități ale lui Dumnezeu. Pe lângă împlinirile menționate, cartea evidențiază unele principii după care ar trebui să ne ghidăm. Ea subliniază faptul că o închinare formală nu are nicio valoare în ochii lui Dumnezeu și că el dorește ca oamenii să i se închine și să asculte de el din inimă. Locuitorilor din Iuda li se spune să nu își pună încrederea în templu și în clădirile din jurul său. Ei sunt îndemnați: „Circumcideţi-vă inima pentru Iehova şi înlăturaţi-i prepuţul.” (Ier 4:4; 7:3-7; 9:25, 26)

Cartea conține numeroase ilustrări care dezvăluie calitățile lui Dumnezeu și relația lui cu poporul său. Bunătatea iubitoare a lui Iehova și îndurarea sa sunt dovedite prin salvarea unei rămășițe din poporul său și restabilirea acesteia în Ierusalim, conform profeției lui Ieremia. Grija pe care le-a purtat-o recabiților, lui Ebed-Melec și lui Baruc a evidențiat aprecierea și considerația lui Dumnezeu pentru cei care arată bunătate față de slujitorii săi și faptul că el devine Răsplătitorul celor care îl caută și sunt ascultători. (Ier 35:18, 19; 39:16-18; 45:1-5)

Iehova este prezentat că fiind Creatorul tuturor lucrurilor, Rege veșnic, singurul Dumnezeu adevărat. El este singurul care merită teamă, cel care corectează și Îndrumătorul celor care îi cheamă numele; nicio națiune nu poate sta împotriva condamnării sale. El este Marele Olar, în mâinile căruia oamenii și națiunile sunt precum lutul pe care el îl poate modela sau distruge, după voința sa. (Ier 10; 18:1-10; Ro 9:19-24)

Cartea lui Ieremia dezvăluie că Dumnezeu așteaptă din partea poporului care îi poartă numele să îi aducă glorie și laudă și că îi consideră foarte aproape de el. (Ier 13:11) Profeții falși care vorbesc în numele său, spunându-le „pace” celor cu care Dumnezeu nu este în pace, trebuie să îi dea socoteală pentru cuvintele lor; ei se vor împiedica și vor cădea. (6:13-15; 8:10-12; 23:16-20) Cei din fruntea poporului, care slujesc în calitate de preoți și profeți, au o mare responsabilitate înaintea lui Dumnezeu, așa cum le-a spus El celor din Iuda: „Nu eu i-am trimis pe aceşti profeţi, totuşi ei au alergat. Nu eu le-am vorbit, totuşi ei au profeţit. Dacă ar fi stat în grupul celor apropiaţi mie, l-ar fi făcut pe poporul meu să audă cuvintele mele şi i-ar fi făcut să se întoarcă de la calea lor rea şi de la răutatea faptelor lor.” (23:21, 22)

La fel ca în alte cărți ale Bibliei, națiunea sfântă a lui Dumnezeu este asemănată cu o soție, iar infidelitatea față de el este considerată „prostituție”. (Ier 3:1-3, 6-10; compară cu Iac 4:4) În schimb, loialitatea lui Iehova față de legămintele sale este de nezdruncinat. (Ier 31:37; 33:20-22, 25, 26)

Alți scriitori ai Bibliei au făcut referire la multe dintre principiile și ilustrările menționate în această carte. De asemenea, există multe modele profetice care își găsesc sensul și aplicarea în dreptul creștinilor din timpurile moderne și al serviciului lor.

[Chenarul de la pagina ]

IDEI IMPORTANTE DIN IEREMIA

O consemnare a hotărârilor judecătorești ale lui Iehova prin Ieremia, precum și o relatare a experiențelor trăite de Ieremia și a distrugerii Ierusalimului de către Babilon

Scrierea a început cu aproximativ 18 ani înainte de căderea Ierusalimului și s-a încheiat la aproximativ 27 de ani după acest eveniment

Tânărul Ieremia este numit profet

El va trebui să ʻdărâmeʼ, precum și să ʻconstruiascăʼ și să ʻplantezeʼ

Iehova îl va întări pentru această misiune (1:1-19)

Ieremia își îndeplinește misiunea de a ʻdărâmaʼ

Profetul demască nedreptatea din Iuda și anunță distrugerea sigură a Ierusalimului; prezența templului nu va salva națiunea infidelă; poporul lui Dumnezeu va fi exilat timp de 70 de ani în Babilon (2:1–3:13; 3:19–16:13; 17:1–19:15; 24:1–25:38; 29:1-32; 34:1-22)

Sunt pronunțate judecăți împotriva lui Zedechia și a lui Ioiachim, precum și împotriva profeților falși, a păstorilor infideli și a preoților lipsiți de credință (21:1–23:2; 23:9-40; 27:1–28:17)

Iehova prezice înfrângerile umilitoare ale multor națiuni, inclusiv pe cea a Babilonului (46:1–51:64)

Ieremia își îndeplinește însărcinarea de ʻa construiʼ și de ʻa plantaʼ

El îndreaptă atenția asupra restabilirii unei rămășițe israelite și apariția unui „vlăstar drept” (3:14-18; 16:14-21; 23:3-8; 30:1–31:26; 33:1-26)

El anunță, de asemenea, că Iehova va încheia un nou legământ cu poporul său (31:27-40)

La îndrumarea lui Iehova, Ieremia cumpără un teren pentru a ilustra certitudinea întoarcerii Israelului din exil (32:1-44)

El îi asigură pe recabiți că vor supraviețui pentru că au ascultat de strămoșul lor Ionadab; ascultarea lor scoate în evidență neascultarea Israelului față de Iehova (35:1-19)

El îl mustră pe Baruc și îl întărește prin asigurarea că va supraviețui distrugerii iminente (45:1-5)

Ieremia suferă din cauza serviciului său ca profet curajos

Este lovit și pus în butuci peste noapte (20:1-18)

Este pus la cale un complot pentru uciderea lui din cauza mesajului despre distrugerea Ierusalimului, dar prinții îl eliberează (26:1-24)

Regele arde sulul lui Ieremia; profetul este acuzat în mod fals că a trecut de partea babilonienilor și este arestat și închis (36:1-37:21)

În cele din urmă, este aruncat într-un rezervor plin cu noroi ca să moară; Ebed-Melec îl salvează; prin urmare, acestuia i se promite protecție în timpul distrugerii Ierusalimului (38:1-28; 39:15-18)

Evenimente cuprinse între căderea Ierusalimului și fuga în Egipt

Ierusalimul este distrus; regele Zedechia este luat prizonier, fiii lui sunt uciși, iar lui îi sunt scoși ochii și este dus în Babilon (52:1-11)

Templul și casele impunătoare din Ierusalim sunt arse, iar majoritatea locuitorilor sunt duși în exil (39:1-14; 52:12-34)

Ghedalia este numit guvernator peste puținii israeliți rămași, dar este asasinat (40:1–41:9)

Înfricoșați, oamenii fug în Egipt; Ieremia avertizează că și Egiptul va cădea și că nenorocirea îi va ajunge și acolo (41:10-44:30)

[Chenarul de la pagina ]

PROFEȚII CONSEMNATE DE IEREMIA

Cele pe care le-a văzut împlinindu-se

Captivitatea regelui Zedechia și distrugerea Ierusalimului de către Nebucadnețar, regele Babilonului (Ier 20:3-6; 21:3-10; 39:6-9)

Detronarea și moartea în captivitate a regelui Șalum (Ioahaz) (Ier 22:11, 12; 2Re 23:30-34; 2Cr 36:1-4)

Luarea în captivitate a regelui Conia (Ioiachin) în Babilon (Ier 22:24-27; 2Re 24:15, 16)

Moartea, în decurs de un an, a profetului fals Hanania (Ier 28:16, 17)

Supraviețuirea unora dintre recabiți și a etiopianului Ebed-Melec în urma distrugerii Ierusalimului (Ier 35:19; 39:15-18)

Cele care au avut o împlinire confirmată de istorie

Egiptul invadat, cucerit de către Nebucadrețar (Nebucadnețar) (Ier 43:8-13; 46:13-26)

Întoarcerea evreilor și reconstruirea templului și a orașului după 70 de ani de pustiire (Ier 24:1-7; 25:11, 12; 29:10; 30:11, 18, 19; compară cu 2Cr 36:20, 21; Ezr 1:1; Da 9:2)

Amon distrus cu desăvârșire (Ier 49:2)

Edomul desființat ca națiune (Ier 49:17, 18) (Odată cu moartea lui Irod, Edomul a dispărut ca națiune.)

Babilonul devenit o ruină pentru totdeauna (Ier 25:12-14; 50:35, 38-40)

Cele care au o împlinire spirituală semnificativă, conform Scripturilor Grecești Creștine

Un legământ nou încheiat cu Israelul și cu Iuda (Ier 31:31-34; Evr 8:8-13)

Casa lui David nu avea să fie niciodată lipsită de un rege care să stea pe tron (Ier 33:17-21; Lu 1:32, 33)

Căderea Babilonului cel Mare ca o împlinire simbolică și la scară largă a cuvintelor lui Ieremia împotriva Babilonului antic, după cum arată următoarele comparații: Ier 50:2—Re 14:8; Ier 50:8; 51:6, 45—Re 18:4; Ier 50:15, 29—Re 18:6, 7; Ier 50:23—Re 18:8, 15-17; Ier 50:38—Re 16:12; Ier 50:39, 40; 51:37—Re 18:2; Ier 51:8—Re 18:8-10, 15, 19; Ier 51:9, 49, 56—Re 18:5; Ier 51:12—Re 17:16, 17; Ier 51:13—Re 17:1, 15; Ier 51:48—Re 18:20; Ier 51:55—Re 18:22, 23; Ier 51:63, 64—Re 18:21