IAACOBA

[dintr-o rădăcină care înseamnă „a apuca de călcâi; a lua locul”]

Căpetenie din tribul lui Simeon; a fost una dintre căpeteniile care, în zilele lui Ezechia, au extins teritoriul tribului în fertila vale din apropierea Ghedorului, nimicindu-i pe locuitori (1Cr 4:24, 36-41).