IRU

[posibil dintr-o rădăcină care înseamnă „măgar (adult)”]

Fiu al spionului Caleb, primul menționat în enumerarea fiilor acestuia; din tribul lui Iuda (1Cr 4:15). Unii bibliști sunt de părere că, în realitate, numele lui era Ir și că „u”, de la sfârșitul numelui, era doar conjuncția ebraică „și”.