HERMES

1. Unul dintre creștinii din congregația din Roma căruia Pavel i-a transmis personal salutări. (Ro 16:14)

2. Zeitate a grecilor; fiul lui Zeus și al Maiei, identificat de romani cu Mercur, zeul comerțului. Hermes era considerat mesagerul zeilor. Era socotit consilierul înțelept al eroilor și zeul comerțului, al elocvenței, al gimnasticii, al somnului și al visurilor. Se credea că acest zeu nu doar îi călăuzea pe cei vii, dar îi și conducea pe morți în Hades.

În timp ce apostolul Pavel se afla în Listra, oamenii din partea locului, după ce au asistat la vindecarea unui olog din naștere, au crezut că Pavel este zeul Hermes, întrucât era „purtătorul de cuvânt”. (Fa 14:8-13) Această concluzie este în armonie cu concepția lor despre Hermes: mesager al zeilor și zeu al elocvenței. Următoarea inscripție, descoperită în 1909 în apropiere de Listra, dezvăluie că locuitorii acestui oraș se închinau la Hermes: „Toues Macrinus, cunoscut și sub numele de Abascantus, împreună cu Batasis, fiul lui Bretasis, care au ridicat prin jurământ și pe propria cheltuială [o statuie a lui] Hermes cel Mare și un cadran solar în onoarea lui Zeus, zeul-soare”. (The International Standard Bible Encyclopaedia, editată de J. Orr, 1960, Vol. III, p. 1944.)