MUNTELE HALAC

[Muntele pleșuv]

Munte ce marchează limita sudică a teritoriului cucerit de Israel în Țara Promisă sub conducerea lui Iosua (Ios 11:16, 17; 12:7). De regulă, muntele Halac este identificat cu Jebel Halaq (Har He-Halaq). Pe drumul ce duce de la Beer-Șeba la Araba, acesta este ultimul munte palestinian de pe partea vestică. Lanțul muntos care începe cu Jebel Halaq separă ținutul cu pășuni de la est de deșertul nisipos de la vest. Dacă această identificare este corectă, atunci descrierea pe care o face Biblia, potrivit căreia Halacul ‘urca spre Seir’, s-ar putea referi la faptul că versantul mai mare al acestui munte, ce se întinde pe direcția SV–NE, era orientat spre Seir.