ARTICOL SPECIAL
Divizarea regatului
LA NUMAI 120 de ani după ce Saul a devenit primul rege al Israelului, națiunea a fost împărțită în două. De ce? Din cauza apostaziei regelui Solomon. Pentru a le face pe plac soțiilor sale străine, Solomon a construit ‘locuri înalte’ dumnezeilor falși, permițând astfel ca idolatria dezgustătoare să se infiltreze în mijlocul națiunii. Acest interconfesionalism era detestabil în ochii lui Iehova. Totuși, rămânând loial legământului făcut cu David, Dumnezeu nu a pus capăt dinastiei davidice, ci a decretat ca o parte a națiunii ʻsă fie smulsă’ din regat. (1Re 11:7-13)
Aceasta s-a întâmplat în 997 î.e.n., când acțiunile lui Roboam, fiul încăpățânat al lui Solomon, au făcut ca zece triburi să se răzvrătească și să formeze un regat separat. El era situat în principal în nordul țării, dar cuprindea și orașele-enclave simeonite, răspândite pe teritoriul lui Iuda. Numai triburile lui Beniamin și Levi au rămas loiale regatului de sud al lui Iuda.
Ieroboam, primul rege al regatului de nord, se temea că avea să piardă susținerea poporului său dacă acesta continua să se închine la Ierusalim. De aceea, el a instituit o nouă religie și a făcut doi viței de aur; pe unul l-a așezat în Dan, departe în nord, iar pe celălalt, la Betel, la doar 17 km nord de Ierusalim. Totodată, a instalat o preoție și a stabilit ‘sărbători’. (1Re 12:26-33)
Astfel, Israelul a devenit o țară divizată pe plan politic și religios, vulnerabilă la invaziile străine și sfâșiată de războaie civile. Fiind separat de închinarea curată adusă lui Iehova, regatul celor zece triburi s-a cufundat în degradare morală și spirituală. Totuși, Iehova a continuat să-i trimită pe profeții săi pentru a îndemna poporul să se căiască.
Ruinele palatului lui Ahab din Samaria și ornamente de fildeș descoperite în acea zonă. Samaria a fost capitala regatului de nord aproximativ 200 de ani
Închinarea la dumnezeul fals Baal era foarte răspândită în regatul de nord. Această reprezentare a lui a fost descoperită la Ras Shamra, în Siria. În mâna dreaptă ține un băț, probabil pentru a dezlănțui ploaia. În mâna stângă ține un fulger stilizat, având un vârf de suliță la capătul de jos și o plantă la capătul de sus – aluzie la efectele benefice ale ploii
Beitin, aproape de Betelul din vechime (la mică distanță de Ierusalim). La Betel, Ieroboam a așezat un vițel de aur în vederea închinării (fără îndoială, mai mare decât acest vițel de bronz expus la Luvru)