IZVORUL MARELUI ȘARPE

Expresia din limba ebraică înseamnă izvor sau fântână a unui monstru marin sau terestru și a fost tradusă în mai multe feluri: „izvorul Dragonului” (BVA), „Izvorul Balaurului” (BC; NTR), „Fântâna Șacalului” (TLN), „Izvorul Marelui Șarpe” (NW). Însă în greacă, în Septuaginta, expresia este tradusă prin „Izvorul Smochinilor”.

Această sursă de apă s-a aflat pe traseul urmat de Neemia când a inspectat prima dată zidurile dărâmate ale Ierusalimului (Ne 2:12, 13). Denumirea „Izvorul Marelui Șarpe” nu mai apare în altă parte în Scripturi; dacă se mai face referire la această sursă de apă în alte versete, înseamnă că se folosește alt nume. Majoritatea erudiților sugerează ca nume alternativ „En-Roghel”. Această supoziție este verosimilă. E adevărat, En-Roghelul se află la o distanță considerabilă de zid, în valea Chedron. Totuși, relatarea spune doar că Neemia a trecut „prin fața Izvorului”, ceea ce ar putea însemna că a trecut pe lângă colțul zidului din dreptul En-Roghelului, printr-un loc din care se putea vedea izvorul, dar care se afla la o anumită distanță de acesta. (Vezi EN-ROGHEL.)