FRUNTE

Parte a feței aflată deasupra ochilor. Termenul ebraic redat prin „frunte” (De 14:1, n.s.) și echivalentul grecesc (métōpon) înseamnă literalmente „între ochi”. Fiind o parte vizibilă a feței, fruntea era locul unde erau însemnați în Antichitate sclavii, astfel că oricine putea vedea cui îi aparținea un anumit sclav. Și cei ce se închinau unor zei păgâni erau însemnați pe frunte. Chiar și în prezent, unii au obiceiul de a-și face pe frunte un semn religios, așa încât toți să le remarce devoțiunea față de convingerile lor religioase.

Semn pe frunte. În mod asemănător, semnul pe frunte este folosit în Biblie cu sens figurat pentru a arăta că cineva este un sclav al adevăratului Dumnezeu sau al altuia. În Revelația 7:2-4, se vorbește despre îngerii care pun un sigiliu pe fruntea a 144 000 de persoane. (Vezi SIGILIU.) În altă parte a viziunii din Revelația, cei 144 000 sunt reprezentați ca având scrise pe frunte numele Mielului, Isus Cristos, și numele Tatălui său. Fiind mireasa Mielului, este potrivit ca aceștia să primească numele lui. (Re 14:1; 22:3, 4) Întrucât în cartea Revelația, limba ebraică este menționată de două ori (9:11; 16:16), iar apostolul Ioan a fost evreu, probabil că pe fruntea celor 144 000 era scrisă Tetragrama sfântă, care îi identifica drept slujitori ai lui Iehova și martori ai săi.

Potrivit cu Ezechiel 9:3-6, o clasă de persoane primește un semn pe frunte pentru a fi ocrotită când forțele cerești ale lui Dumnezeu vor aduce distrugerea. Dar, în cazul lor, semnul nu e făcut de îngeri cu un sigiliu, ci de un bărbat cu ‘o călimară de secretar’. Despre acești oameni se spune că „suspină și gem din cauza tuturor lucrurilor detestabile care se fac”. Când primesc semnul, ei demonstrează că sunt sclavi și slujitori fideli ai lui Iehova, iar acțiunile, conduita și personalitatea lor sunt dovezi vizibile pentru toți, ca și cum le-ar avea scrise pe frunte.

Celor ce devin sclavii sistemului politic mondial identificat printr-o fiară (vezi ANIMALE SIMBOLICE [Fiara cu șapte capete care iese din mare]) li se pune, prin constrângere, un semn simbolic pe frunte sau pe mâna dreaptă, așa cum reiese din Revelația 13:16, 17. Cei ce primesc semnul se identifică drept dușmani ai lui Dumnezeu și vor avea parte de mânia nediluată a lui Dumnezeu. (Re 14:9-11; vezi SEMN I)

Marele preot al Israelului. Turbanul marelui preot al Israelului avea în partea din față, peste frunte, o plăcuță de aur, „semnul sfânt al dedicării”, pe care era gravată, „așa cum se gravează un sigiliu”, inscripția „Sfințenia este a lui Iehova”. (Ex 28:36-38; 39:30) Întrucât era reprezentantul principal al închinării aduse lui Iehova în Israel, marele preot trebuia să păstreze sfințenia serviciului său, iar inscripția le amintea israeliților că trebuiau să rămână în permanență sfinți în timp ce-i slujeau lui Iehova. Această imagine a marelui preot constituia o prefigurare a Marelui Preot Isus Cristos, învestit de Iehova în acest serviciu preoțesc, care susține sfințenia lui Dumnezeu. (Ev 7:26)

Babilonul cel Mare. Pe fruntea marii prostituate simbolice este scris numele „Babilonul cel Mare”. Babilonul antic a reprezentat multă vreme tot ce era lipsit de sfințenie și în opoziție cu Dumnezeu. (Re 17:1-6; vezi BABILONUL CEL MARE)

Cum mai este folosit termenul. Termenul „frunte” este folosit cu sens figurat și în Isaia 48:4. Aici Iehova spune despre „fruntea” Israelului că era de aramă, iar aceasta din cauza încăpățânării și a răzvrătirii lui crase. În Ieremia 3:3, apostazia nerușinată a infidelului Ierusalim este numită, metaforic, „înfățișarea [„fruntea”, n.s.] nerușinată a unei soții care comite prostituție”. De asemenea, în Ezechiel 3:7-9, Dumnezeu îi spune lui Ezechiel – care le-a profețit israeliților încăpățânați (literalmente „cu fruntea tare”) și cu „inima împietrită” – că îi făcuse fruntea „ca un diamant”, în sensul că îi dăduse profetului hotărârea și îndrăzneala de a transmite poporului mesajul lui Dumnezeu.

Când, plin de trufie, regele Ozia și-a arogat drepturi de preot încercând să ardă tămâie pe altarul tămâiei din templul lui Iehova, păcatul său și judecata lui Iehova au devenit imediat evidente când lepra i-a apărut pe frunte. (2Cr 26:16, 19, 20)