ELIHU

[Dumnezeul meu este El].

1. „Fiul lui Barachel, buzitul, din familia lui Ram”. Fiind un descendent al lui Buz, Elihu era o rudă îndepărtată a lui Avraam. (Iov 32:1, 2, 6; Ge 22:20, 21) Se pare că Elihu a ascultat cu atenție toată discuția dintre Iov și cei trei așa-ziși consolatori, dar, din respect pentru vârsta lor, a tăcut până când toți au terminat de vorbit. Deși unii critici moderni l-au catalogat pe Elihu drept un vorbăreț și au spus că discursurile lui au fost prea lungi, cuvintele acestuia nu au fost cele ale unui tânăr impertinent. Elihu a înțeles că spiritul lui Dumnezeu, și nu vârsta, face o persoană cu adevărat înțeleaptă. Prin urmare, Elihu s-a bazat foarte mult pe spiritul sfânt. Astfel, el a înțeles că Iov încercase să se dovedească drept pe sine, nu pe Dumnezeu și că cei trei prieteni ai lui Iov îl declaraseră vinovat pe Dumnezeu. (Iov 32:2-9, 18)

Elihu a fost imparțial și nu a lingușit pe nimeni. A recunoscut că, la fel ca Iov, era făcut din lut și că Cel Atotputernic era Creatorul său. Elihu nu a intenționat să-l sperie pe Iov, ci i-a vorbit ca un prieten adevărat, adresându-i-se pe nume, ceea ce Elifaz, Bildad și Țofar nu au făcut. (Iov 32:21, 22; 33:1, 6)

Prin tot ce a spus, Elihu l-a glorificat pe adevăratul Dumnezeu: Cel Atotputernic este drept și răsplătește fiecare persoană după faptele ei. El judecă fără părtinire și este pe deplin conștient de ceea ce fac oamenii. Dumnezeu aude strigătele celor neajutorați. El îi învață pe oameni și îi face mai înțelepți decât animalele. Dumnezeu nu ascultă minciuna, de aceea Elihu l-a îndemnat pe Iov să se încreadă în Iehova. Mai mult, Elihu l-a asigurat pe Iov că Dumnezeu este cu el, că nu îi va lăsa pe cei răi nepedepsiți și că cei fideli „își vor sfârși zilele în bunăstare”. (Iov 36:11) Apoi Elihu l-a îndemnat pe Iov să-l laude pentru lucrările sale pe Dumnezeu, care dă hrană din belșug. Elihu i-a vorbit lui Iov despre faptele lui Iehova și despre controlul Său asupra forțelor naturii, încurajându-l pe Iov să ‘cugete la lucrările minunate ale lui Dumnezeu’. (Iov 37:14) Elihu și-a încheiat discursul într-un mod solemn, spunând despre Cel Atotputernic: „El este măreț în putere și nu nesocotește niciodată justiția și dreptatea sa cea mare. De aceea, să se teamă oamenii de el”. (Iov 37:23, 24; capitolele 34-37)

Doar cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu Elihu a putut să discearnă corect lucrurile și să spună cuvintele care s-au împlinit când Iov și-a revenit: „Scapă-l, ca să nu coboare în groapă! Am găsit o răscumpărare! Carnea lui să fie mai fragedă decât în tinerețe și el să aibă aceeași vigoare ca în zilele tinereții”. (Iov 33:24, 25)

2. Unul dintre strămoșii profetului Samuel; fiul lui Tohu. (1Sa 1:1) Elihu mai este numit Eliab și Eliel. (1Cr 6:27, 34)

3. Probabil că era Eliab, fratele mai mare al regelui David; a devenit prinț peste tribul lui Iuda. (1Cr 27:18, 22; compară cu 1Sa 16:6; vezi ELIAB nr. 4.)

4. Una dintre cele șapte căpetenii peste mii în Manase, care a trecut de partea lui David la Țiclag. (1Cr 12:20)

5. Un coreit din familia lui Obed-Edom care a fost numit portar la casa lui Dumnezeu în timpul domniei lui David (1Cr 26:1, 4, 7, 8)