BEȚIE

Consumul excesiv de alcool; o persoană este considerată bețivă dacă bea în mod obișnuit până la punctul de a se îmbăta.

În ținuturile biblice din vechime, băuturile alcoolice includeau vin făcut din struguri (De 32:14) sau băuturi preparate din cereale. (Is 1:22) Iehova, care ne dă „vin, care înveselește inima omului”, permite consumul moderat de vin și alte băuturi tari. (Ps 104:14, 15; vezi BERE; VIN ȘI BĂUTURI TARI.)

Condamnată în Biblie. Consumul excesiv de alcool este condamnat cu vehemență în Biblie. Înțeleptul scriitor al cărții Proverbele descrie în mod plastic o imagine vie și exactă din punct de vedere științific a efectelor produse de abuzul de alcool: „Ale cui sunt vaietele? Ale cui sunt îngrijorările? Ale cui sunt certurile? Ale cui sunt plângerile? Ale cui sunt rănile fără motiv? Ai cui sunt ochii roșii [sau încețoșați, n.s.]? Ale celor ce zăbovesc la vin, ale celor ce caută vin amestecat. Nu te uita la vin când este roșu, când scânteiază în pahar [când vinul pare prea atrăgător și scânteietor] și alunecă ușor [când curge prea lin pe gât], căci la urmă mușcă precum un șarpe și își lasă veninul precum o viperă [poate provoca boli fizice (de exemplu, ciroză hepatică), probleme mintale (delirium tremens) și chiar moartea]. Ochii tăi vor vedea lucruri ciudate [alcoolul inhibă funcțiile de control ale creierului; atitudinile care sunt, în mod normal, reprimate ies la suprafață; apar halucinații; persoana umple golurile de memorie cu întâmplări imaginare, povestite într-un mod convingător; ea are un comportament lipsit de inhibiții] și inima ta va vorbi lucruri denaturate [persoana exprimă gânduri și dorințe pe care, în mod normal, le refulează]”. (Pr 23:29-33; Os 4:11; Mt 15:18, 19)

Scriitorul descrie în continuare starea pe care o are un bețiv: „Vei fi ca omul culcat în mijlocul mării [simțind panica celui care se îneacă și pierzându-ți, în cele din urmă, cunoștința], ca omul culcat pe vârful unui catarg [în acest punct, balansarea corabiei se simte cel mai puternic; tot la fel, bețivul se află mereu în pericolul de a-și pierde viața în urma unui accident, a unui atac cerebral, a unei bătăi sau dintr-o altă cauză]. Vei zice: «M-au lovit, dar nu mă doare, m-au bătut, dar nu știu nimic [spune bețivul, ca și când ar vorbi cu sine însuși; el nu a fost conștient de ceea ce i se întâmpla și de suferințele pe care i le-a provocat starea sa]. Când mă voi trezi, ca să mai beau ceva [acum trebuie să doarmă pentru a scăpa de efectele intoxicației, însă, fiind sclavul băuturii, așteaptă cu nerăbdare să bea din nou]?»”. El va ajunge sărac, nu doar pentru că risipește mulți bani pe alcool, ci și pentru că nu este demn de încredere și nu reușește să muncească. (Pr 23:20, 21, 34, 35)

Interzisă în congregația creștină. O persoană bețivă are tendința să fie gălăgioasă și necontrolată și să se comporte ridicol, spre rușinea ei. (Pr 20:1; Ps 107:27; Is 19:14) Prin urmare, beția nu poate fi tolerată în congregația creștină. Dumnezeu și-a dezvăluit punctul de vedere referitor la beție în Legea dată israeliților. Un fiu încăpățânat și răzvrătit, care era lacom la mâncare și băutură, trebuia omorât cu pietre. (De 21:18-21) În plus, Biblia spune că bețivii trebuie înlăturați din congregația creștină. (1Co 5:11-13) „Lucrările cărnii” includ „beția, chefurile”, lucruri pe care națiunile le practică în general. (Ga 5:19-21) Un creștin care a renunțat la aceste practici, dar care se întoarce la ele fără a se căi, nu va intra în Regatul lui Dumnezeu. (1Co 6:9-11) El nu mai trebuie să-și consume timpul îndeplinind voința națiunilor și ‘umblând în beții și în partide de băutură’ (1Pe 4:3), ci trebuie să se străduiască să producă rodul spiritului lui Dumnezeu. (Ga 5:22-24)

Moderația și judecata sănătoasă se numără printre cerințele pentru supraveghetorii creștini (1Ti 3:1-3; Tit 1:7), slujitorii auxiliari (1Ti 3:8), bărbații și femeile în vârstă (Tit 2:2, 3), bărbații și femeile tinere (Tit 2:4-8), precum și pentru copii (în special cei ai supraveghetorilor). (Tit 1:6)

Apostolul Pavel i-a mustrat pe creștinii din Corint pentru comportamentul lor neadecvat la Cina Domnului. Unii dintre ei își aduceau mâncare și băutură la locul unde se întruneau. Mâncau și beau în exces, refuzând să împartă și făcându-i astfel să se rușineze pe frații care n-aveau nimic. Prin urmare, când a venit momentul Cinei Domnului, unii nu puteau să se împărtășească pentru că mâncaseră și băuseră în exces, în timp ce alții erau flămânzi. Tocmai de aceea, Pavel a spus: „Unul este flămând, iar altul este beat”. (1Co 11:20-22)

Este demn de remarcat că, sub Legea mozaică, nu era potrivit ca preoții să bea alcool în exces în timpul serviciului lor sacru. Consumul de vin sau de alte băuturi alcoolice în timp ce își îndeplineau îndatoririle preoțești era pedepsit cu moartea. (Le 10:8-11)

De ce spune Biblia că oameni precum Noe și Lot s-au îmbătat?

Scopul pentru care Biblia menționează câteva cazuri de beție este acela de a scoate în evidență ceva important. De exemplu, se spune că, după Potop, Noe a plantat o vie, ‘a băut vin și s-a îmbătat’. Această relatare este menționată în Scripturi pentru a oferi contextul în care Noe a blestemat Canaanul. (Ge 9:20-27) Un alt exemplu este relatarea despre cum fiicele lui Lot, în două nopți consecutive, l-au îmbătat pe tatăl lor și au avut relații sexuale cu el. (Ge 19:30-38) Datorită acestei relatări aflăm originea moabiților și amoniților și relația lor cu israeliții. După cât se pare, Lot era suficient de beat cât să-și piardă judecata, dar nu atât de beat încât să nu poată avea relații sexuale. Întrucât Cuvântul lui Dumnezeu condamnă în mod vehement beția, putem fi siguri că acești bărbați drepți nu aveau obiceiul de a bea în exces. Aceste exemple ilustrează sinceritatea Bibliei, care nu ascunde adevărul despre unele personaje biblice atunci când putem învăța ceva din relatări. Alte situații de beție sunt menționate în 1 Samuel 25:36-38; 2 Samuel 11:13; 1 Regi 20:15-21.

O presupunere falsă. Când spiritul sfânt a fost turnat peste discipolii lui Cristos la Penticosta din 33 e.n, ei au început să vorbească în alte limbi, așa că unii au zis: „Sunt plini de vin”. Dar Petru a explicat: „Oamenii aceștia nu sunt beți, cum credeți voi, căci este ceasul al treilea din zi”, adică ora 9, calculând de la răsăritul soarelui (aproximativ ora 6). (Fa 2:1-4, 13-15) Cei care au participat la Penticostă cunoșteau profeția lui Isaia, unde se spune: „Vai de cei care se scoală dimineața devreme ca să bea băuturi tari”. (Is 5:11) Nu era obișnuit să se dea o petrecere sau banchet dimineața și era nerealist să se presupună că toți cei 120 de oameni ar fi fost beți la acea oră. După cum spune apostolul Pavel, „cei care se îmbată se îmbată noaptea”. (1Te 5:7)

Beția simbolică. Conducătorii regatului celor zece triburi, cu Efraim ca trib dominant, erau beți cu „vin” din punct de vedere spiritual. Ei au urmărit cu încăpățânare independența politică și au încheiat alianțe cu dușmanii regatului lui Iuda, ai cărui regi s-au așezat pe „tronul lui Iehova”. (1Cr 29:23) Fără îndoială, ei nu erau străini nici de beția propriu-zisă. Acești oameni erau într-un legământ cu Iehova Dumnezeu, dar, prin aroganța și beția lor, îl încălcau și îi aduceau dezonoare lui Dumnezeu. (Is 28:1-4)

În mod asemănător, preoții și conducătorii lui Iuda s-au făcut vinovați de beție simbolică. Ca îndrumători spirituali, ei au adăugat tradiții omenești; ei spuneau lucruri neadevărate despre națiunea sfântă a lui Dumnezeu, lucruri pe care pretindeau că le-au văzut. În loc să se îndrepte spre Dumnezeu pentru ajutor, ei s-au îndreptat către Asiria. (Is 29:1, 9-14; 2Re 16:5-9) Așa cum a fost profețit, Israelul, beat din punct de vedere spiritual, a fost cucerit de Asiria în 740 î.e.n. Mai târziu, națiunea apostată Iuda a fost forțată să bea paharul mâniei lui Iehova, ceea ce a dus la exilul națiunii în Babilon în 607 î.e.n. (Is 51:17-23) Dar, 68 de ani mai târziu, Babilonul („regele Șeșacului”) a fost obligat să bea același pahar, din cauza modului dur în care a tratat poporul lui Dumnezeu. (Ier 25:15-29)

„Babilonul cel Mare” este descris în Biblie ca o prostituată beată, ce ține în mână un pahar de aur „plin de lucruri dezgustătoare și de necurățiile imoralității ei sexuale”. Locuitorii pământului s-au îmbătat cu „vinul imoralității ei sexuale”. Ea însăși este „beată de sângele sfinților și de sângele martorilor lui Isus”. Depravarea ei duce la distrugerea ei veșnică. (Re 17:1-6, 16; 14:8; 18:8; vezi BABILONUL CEL MARE.)