DORCA

[Gazelă]

O femeie creștină din congregația din Iope, care „făcea multe fapte bune și multe daruri de îndurare”, printre acestea numărându-se și cămășile și mantiile confecționate pentru văduvele nevoiașe. (Fa 9:36, 39) Numele „Dorca” este corespondentul termenului aramaic „Tabita”, ambele nume însemnând „Gazelă”. Este posibil ca Dorca să fi fost cunoscută sub ambele nume. Era ceva obișnuit ca evreii de atunci, în special locuitorii unui oraș-port precum Iope, în care exista o populație mixtă de evrei și neevrei, să aibă atât un nume evreiesc, cât și unul grecesc sau latin. Sau este posibil ca Luca să fi transliterat numele spre folosul cititorilor neevrei. În textul original al Bibliei, Dorca este singura femeie menționată prin forma de feminin a cuvântului „discipol”. Aceasta însă nu înseamnă că ea deținea o poziție specială în congregație, întrucât toți creștinii erau discipoli ai lui Isus Cristos. (Mt 28:19, 20) Moartea ei, survenită în anul 36 e.n., le-a îndurerat pe văduvele cărora, prin bunătatea ei, le făcuse mult bine. Totuși, faptul că printre cei care i-au plâns moartea nu este menționat și un soț lasă să se înțeleagă că, la acea dată, Dorca era necăsătorită.

În timp ce discipolii din Iope făceau pregătiri pentru înmormântarea ei, aceștia au aflat că Petru era în Lida, la doar 18 km sud-est de Iope, și au trimis după el. Fără îndoială, ei au auzit că Petru îl vindecase pe Enea, un bărbat paralizat din Lida, ceea ce probabil i-a determinat să creadă că Petru ar fi putut să o învie și pe Dorca. Sau este posibil să-l fi chemat pe Petru doar pentru a primi consolare. (Fa 9:32-38)

Procedând la fel ca Isus atunci când a înviat-o pe fiica lui Iair (Mr 5:38-41; Lu 8:51-55), Petru i-a scos afară pe toți din camera de la etaj, apoi s-a rugat și a zis: „Tabita, ridică-te!”. Dorca a deschis ochii, s-a sculat și, luând mâna lui Petru, s-a ridicat. Biblia menționează că aceasta este prima înviere înfăptuită de un apostol, în urma căreia mulți au devenit credincioși în Iope. (Fa 9:39-42)